În faţa sufletului meu
când Faţa Ta rãsare,
pânã-n strãfund fiinţa mea
de dragul Tãu tresare.
Din suflet a iubirii mii
de rândunele zboarã
şi ciripind de dragul Tãu
Fiinţa-Ţi înconjoarã.
În calea Ta pe care-mi vii
spre-a inimii-ncãpere
revãrs hotare-ntregi de flori
în lacrimi şi-n tãcere.
Şi-n via inimii deplin
Tu Mire-mi eşti şi Rege
al ascultãrii dulce vin
în Mâna Ta-l culege.
Şi odihneşte-n locul sfânt
al dragostei curate
cu-a rugãciunii lacrimi dulci
în poala-Ţi picurate.
Cãci fericirea Ta mereu
mã umple tot mai tare,
– Iisuse-ntreg lãuntrul meu
de dragul Tãu tresare!
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
