20 mai. Psalmul 57, v. 11
Când Biserica suferă…, inima Domnului suferă cel mai mult (Luca 10, 16). Când Lucrarea Evangheliei Domnului este prigonită, Adevărul Lui este cel mai chinuit şi mai batjocorit. Şi, când credincioşii Domnului sunt batjocoriţi, nedreptăţiţi şi înjosiţi, Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu este cel mai vătămat. În astfel de zile şi de stări, rugăciunea cea mai stăruitoare a celor drepţi nu poate fi alta decât ca Domnul să vină în ajutorul Numelui Său batjocorit, să facă dreptate cauzei Lui prigonite, să-Şi elibereze Cuvântul Său împiedicat, să Se înalţe El peste ceea ce s-a ridicat împotriva Slavei Sale sfinte. Să Se ridice El împotriva celor care s-au ridicat în contra Lui şi să Se înalţe El peste tot locul, unde fusese mai înainte înălţat şarpele, vrăjmaşul Său (Ioan 3, 14).
Căci atunci când Dumnezeu Îşi face dreptate Numelui Său Sfânt, atunci va căpăta respect şi preţuire şi numele credinţei şi al credincioşilor Lui. Când Cuvântul lui Dumnezeu va căpăta libertate, vor fi liberi şi ai Săi. Când Cauza Domnului va învinge, se vor bucura şi ai Lui. Dar până când Numele Domnului este tăgăduit, batjocorit şi lepădat, cum poate să aibă o altă soartă Lucrarea lui Hristos şi mărturisitorii Domnului Iisus?
Vai de „credincioşii“ care sunt înălţaţi când Hristos este dispreţuit! Vai de „credinţa“ care se bucură de libertate când Hristos este oprit şi închis! Căci acela care poartă cu adevărat jugul lui Hristos şi crucea Lui nu poate avea altă soartă pe pământ decât Domnul şi Mântuitorul său. Cine vrea să rămână nedespărţit de Hristos, trebuie să îndure şi el, alături de Domnul, acelaşi tratament din partea lumii. Cine Îl iubeşte sau cel puţin Îl respectă pe Dumnezeu, măcar va respecta — dacă nu va iubi — şi pe acei care cred sincer în El. Dar cine nu-L poate iubi şi suferi pe Hristos, cum să-i poată suferi şi iubi pe aceia care din tot sufletul cred în El şi doresc să-I mărturisească Numele Lui cel Viu?
O, preaiubiţi fraţi credincioşi, nu alergaţi prea mult niciodată şi nu doriţi prea mult libertatea voastră! Dar alergaţi şi doriţi neîncetat după libertatea lui Hristos şi a Cuvântului Său cel Sfânt. Căci de libertatea voastră poate au sau poate n-au prea multă nevoie oamenii, dar de Hristos au cea mai mare nevoie toţi şi totdeauna. Chiar şi aceia care cred că n-au! Nu vă doriţi, mai ales, niciodată o libertate fără Hristos. Ci alegeţi mai degrabă în astfel de vremuri slava şi harul de a pătimi împreună cu El. Pentru ca El, la vremea înălţării Lui, să vă înalţe şi pe voi (1 Petru 5, 6). Dar până când Numele Domnului este tăgăduit, batjocorit şi lepădat, cum poate să aibă o altă soartă Lucrarea lui Hristos şi mărturisitorii Domnului Iisus? Rugaţi-vă şi doriţi ca Numele Domnului să fie înălţat mai curând şi mai presus ca orice nume. Şi să fie grăbită venirea vremii de har în care orice genunchi… să se plece înaintea Lui şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu-Tatăl, Numele cel Sfânt al lui Hristos, Dumnezeu-Fiul… Căci abia atunci vom fi şi noi, toţi ai Lui, liberi şi fericiţi cu adevărat, împreună cu El!
Doamne Dumnezeul nostru Cel Mare şi Adevărat, slavă veşnică Numelui Tău Fericit pe care îl iubim şi cinstim cu adevărat şi căruia ne închinăm cu smerenie! Doamne Iisuse, Tu ştii cât de mult ne dor pe noi ocările celor care Te ocărăsc pe Tine! Tu ştii că nu ne doare inima pentru nici o batjocură mai mult ca pentru acelea cu care oamenii batjocoresc Numele Tău cel atât de scump şi de sfânt pentru noi. Tu ştii, Doamne, cât de mult suferim pentru înjosirea Numelui Tău şi pentru pierderea sufletelor acelora care îl înjosesc. De aceea, Te rugăm, trimite Duhul Tău de trezire şi pocăinţă peste toţi cei care vatămă Numele Tău, Doamne, cu vorbele şi faptele lor… Vino degrab în ajutorul Numelui Tău şi a Cauzei Tale! Înalţă-Te, Doamne, peste tot ce s-a înălţat până peste Tine în faţa lumii şi supune voii Tale toate înălţimile potrivnice Ţie. Ca tot pământul să-Ţi cânte numai Ţie şi numai Ţie, Doamne, să ne închinăm toţi oamenii! Amin.
