Oastea Domnului

”Încă puțin, foarte puțin timp…”

«Încă puţin, foarte puţin timp şi Cel Care vine va veni şi nu va întârzia!» (Evrei 10, 37).

Iată o făgăduinţă referitoare la revenirea Domnului Iisus Hristos. Sfânta Scriptură ne cheamă de nenumărate ori să-L aşteptăm cu statornicie. În dese rânduri (Luca 12, 36; I Cor. 1, 7; Filip. 3, 20; I Tes. 1, 9-10; Tit 2, 13; Evrei 9, 28; etc.) Biblia ne îmbie la o aşteptare. Ce face un om care aşteaptă? El se pregăteşte şi se sfinţeşte pentru Acela pe Care-L aşteaptă. El are o nădejde şi un ţel pentru care stă treaz. Dar oamenii de azi sunt atât de obosiţi de viaţă, încât nu mai aşteaptă nimic. Ei nu mai au nici o nădejde. Un om fără Dumnezeu este un om fără viitor. Poate el „să câştige toată lumea“, că nu-i va fi de folos dacă-şi pierde sufletul (cf. Marcu 8, 36).

Aşteptarea Domnului este cel mai mare izvor al puterii sufleteşti. Profetul Isaia spune: „…dar cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc“ (Isaia 40, 31). Dar vei obosi în aşteptare, dacă, în loc de Domnul, aştepţi oameni sau vremuri mai bune. Vei aştepta zadarnic, căci vremuri mai bune nu vor mai exista.

Proverbele ne arată însă o aşteptare cu o făgăduinţă minunată: „Aşteptarea celor drepţi nu va fi decât bucurie“ (Pilde 10, 28a). Pe acest drum al întâmpinării Mirelui, Dumnezeu ne dă semnale foarte clare că în curând vom ajunge la ţel. Iar ţelul nostru este întâlnirea cu Iisus Hristos în mărire.

Să ne apropiem de Domnul printr-o dăruire deplină a inimilor noastre şi o reîntoarcere la întâia dragoste, ca să fim astfel gata a-L întâmpina fără ruşine, când va apărea a doua oară. Domnul Iisus vine curând!

Amin! Vino, Doamne Iisuse!

Slăvit să fie Domnul!

Adina ARDELEAN – Cicir, Arad

Lasă un răspuns