Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎNDUHOVNICIȚI PESTE MÃSURÃ

ÎNDUHOVNICIȚI PESTE MÃSURÃ

ÎNDUHOVNICIȚI PESTE MÃSURÃ

Luptătorii împotriva icoanelor au avut ca susţinători, pe lângă împăraţii bizantini aivremii, şi mulţi creştini şi întâistătători ai lor. Aşa se face că, deşi declanşat în 726 şi poruncit în 730, iconoclasmul a fost oficializat prin sinodul iconoclast de la 754. În virtutea acestor porunci, cultul icoanelor a fost interzis, iar mulţicreştini s-au lăsat amăgiţi de această erezie.

Între cei care luptau împotriva icoanelor s-a aflat şi viitorul Sfânt Ioanichie cel Mare († 4 noiembrie). Acesta, în tinereţe, a păzit poruncile Domnului şi se ruga necontenit. De pildă, când ieşea cu turmele sale la păscut le însemna cu semnul Sfintei Cruci, le lăsa singure şi se ducea să se roage. Turmele nu se risipeau, nu erau atacate de fiarele sălbatice sau de tâlhari. Când a împlinit 40 de ani, s-a înrolat în oastea împăratului iconoclast Leon al III-lea şi s-a lăsat înşelat de rătăcirea iconoclaştilor. Din această postură, a participat o vreme la prigoana împotriva închinătorilor la icoane… Însă, pe când trecea cu oastea pe lângă muntele Olimp, în Bitinia, a venit la el un călugăr care pustnicea în acel munte şi care era înainte-văzător, şi, prin Duhul Sfânt, l-a chemat pe nume şi i-a zis: „O, fiule Ioanichie, dacă te numeşti creştin, pentru ce treci cu vederea icoana lui Hristos? Zadarnice sunt toate ostenelile faptelor tale celor bune, dacă nu ai credinţa cea dreaptă!” (Vieţile sfinţilor / 4 noiembrie). Fiind chemat pe nume de călugărul care nu-l văzuse niciodată şi dându-şi seama că înainte-văzătorul a ştiut totul despre el, a căzut la pământ, închinându-se şi cerând iertare, pentru că din neştiinţă a greşit.

Luptătorii împotriva icoanelor au fot asemănaţi de către Arhimandritul Sofronie, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, cu unii neexperimentaţi practicanţi ai rugăciunii minţii, care, ispitiţi de duhul mândriei, îşi făureau în minte închipuiri peste măsură de duhovniceşti: „Uneori, omenii devin «duhovniceşti» peste măsură. Astfel de «înduhovniciţi peste măsură» erau luptătorii împotriva icoanelor, cărora li se părea că un cuget ca al ortodocşilor în privinţa icoanelor era neduhovnicesc, trupesc. Aşijderea şi în privinţa inimii, mi se pare. Ţi-ai făurit în minte o închipuire «peste măsură de duhovnicească», care poate dăuna lucrării rugăciunii minţii” («Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu» – Scrisori de la Athos (către D. Balfour), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p. 202). Cel ce-şi făureşte în minte o închipuire «peste măsură de duhovnicească» este urmărit de pericolul de a deveni un luptător împotriva dreptei credinţe.

Nici Oastea Domnului nu este scutită de astfel de înaintaţi întru ale duhovniciei. Pe diferite saituri sau în adunări paralele, unii îşi dau cu părerea despre credinţă şi fierb ei acolo dogmele Ortodoxiei şi învăţătura Oastei, dându-se pe faţă a fi nişte reinventaţi înduhovniciţi peste măsură. Despre unii ca aceştia s-a mai spus: „Din nefericire, în ultima vreme, Oastea Domnului însăşi a ajuns să fie bântuită, ici şi colo, de o specie de «super-ostaşi», care şi ei caută cu lupa greşeli la alţii, categorisesc, acuză, lovesc, vântură minciuni sfruntate, numai ca să arate cât de «ortodocşi» sunt ei, şi numai ei, şi cât de eretici sunt cei care nu le cântă în strună. Că un astfel de mod de a trăi şi de a vorbi nu are nimic de a face cu Ortodoxia, cu frumoasa şi minunata noastră Ortodoxie, nu contează pentru ei prea mult. Căci adevărata Ortodoxie nu are nimic de-a face cu mentalitatea pseudo-ortodoxă şi cu masca de religiozitate formalistă şi constipată a unor astfel de oameni. Altfel este Ortodoxia decât ceea ce li se pare lor că este. Şi alta este Oastea Domnului decât ne-o înfăţişează «super-ostaşii» care tulbură pe fraţi” (Pr. Prof. Vasile Mihoc, «Iisus Biruitorul», nr. 34 / 2013, p. 1).

Sfântul Ioanichie cel Mare, în faţa călugărului înainte-văzător, a făgăduit a se îndrepta şi a da cinstea şi închinăciunea ce se cuvin icoanei lui Hristos. Ioanichie a început a cinsti cu evlavie sfintele icoane şi se căia că, altădată, în neştiinţa sa, le trecuse cu vederea. Oare cei care şi-au făurit în minte închipuiri peste măsură de duhovniceşti nu vor urma exemplul întoarcerii şi căinţei Sfântului Ioanichie?

Aurel MATEI

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *