15. Cuvintele Domnului sunt Duh şi Viaţă…
Cine nu are o pricepere duhovnicească şi o credinţă vie, acela nici nu le poate înţelege, nici nu le poate simţi.
16. Cea mai anevoioasă muncă este de a învăţa pe oameni cunoaşterea Adevărului,
adică dreapta şi curata înţelegere a Cuvântului drept şi sfânt al lui Dumnezeu.
Fiindcă mintea oamenilor este, de obicei, încuiată de tot felul de prejudecăţi şi de neputinţă.
Iar pentru încuietorile astea numai dragostea şi bunătatea au cheile şi ştiu calea către ele.
17. Cel mai adesea, sufletele oamenilor sunt nespus de leneşe.
Nu se silesc să facă nici cea mai mică sforţare pen-tru a ieşi la lumină.
Cu câtă greutate îi poţi hotărî pe oameni să facă chiar şi un pas spre Dumnezeu!
Dar ce fericit este acest pas, când se face!
18. După ce au făcut un pas, adesea sufletele se obosesc şi se opresc îndată pe loc sau rătăcesc apoi în cine ştie ce altă parte.
După aceasta, trebuie din nou alte lupte pentru a putea să le porneşti mai departe. Sau să le întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu mai întorc niciodată.
19. Primii paşi în viaţa omului sunt întotdeauna grei. Dar pe calea cunoaşterii Cuvântului Sfânt, pe calea Luminii cereşti, aceşti paşi sunt şi mai grei.
Cine a făcut însă aceşti paşi şi a reuşit să iasă la lumină, acela se încălzeşte şi prinde dragoste tot mai aprinsă după Soare.
20. De fericirea mereu nouă a luminii nu se mai satură sufletul său niciodată.
Însă până când sufletele prind această dragoste, câtă muncă şi câte jertfe,
câte osteneli şi lacrimi şi răbdare îi trebuie îndrumătorului lor!
Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, dăruieşte aceas-tă putere şi bucurie tuturor alor Tăi!
Amin.
Lumina iubitului fiu / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
