Trăim în ultimul timp, mai ales după Revoluţie, vremuri într-o continuă schimbare. Iar această schimbare nu este deloc una bună din punct de vedere spiritual şi sufletesc. Este, întradevăr, fabulos şi remarcabil faptul că omenirea a progresat în toate domeniile de activitate, cum ar fi: transportul, comunicaţiile, sănătatea, ştiinţa, cercetarea, industria, calitatea vieţii şi-a societăţii, bunăstarea colectivă şi individuală. Unele dintre ele, cum ar fi tehnologia digitală ajungând chiar la un nivel uimitor. Însă nu această evoluţie ar trebui sau trebuie să ne uimească pe noi, deşi la prima vedere pare a fi bună şi de folos. Ceea ce ar trebui sau trebuie să ne pună în uimire şi să ne îngrijoreze, este faptul că oamenii trăiesc tot mai mult, cu fiecare zi trecută din calendarul vieţii, în nepăsare de grija pentru suflet şi mântuirea lui, fără să le pese de ceea ce va fi după moarte, după ce vom părăsi acest pământ. Când firul vieţii se va încheia şi vom trece din această viaţă pământească în viaţa cea veşnică. Iar cel mai grav şi grozav lucru este că oamenii au uitat de Dumnezeu şi nu vor să-L pună pe primul loc în viaţa lor, în alergarea lor, în lucrul lor, în toate activităţile lor, Dumnezeu să fie prezent ca Sfinţitor, Îndrumător, Ajutor şi Binefăcător.
Trăim în plină evoluţie şi bunăstare pământească şi totuşi omenirea merge din ce în ce mai rău spre decădere sufletească. Se petrec răutăţi mai mari ca oricând, înşelătorii mai mari ca oricând, desfrânări mai mari ca oricând, curvii, vrăjitorii, certuri, mânii, neînţelegeri, dezbinări, certuri de partide, ucideri, beţii, îmbuibări şi alte lucruri asemănătoare cu acestea (Galateni 5, 19-21). Într-un cuvânt, păcate mai mari ca oricând. Oamenii privesc cu uimire la ceea ce văd, la semnele şi lucrurile ce se petrec în jurul lor: cutremure, secetă, furtuni, schimbări climatice, războaie, lucruri de care se miră lumea. Dar, dacă ar deschide Biblia şi ar citi în ea, nu s-ar mai uimi de nimic.
Biblia arată că vremurile ce le trăim sunt vremuri biblice! ,,Trăim vremuri biblice”, avea să spună Părintele Iosif Trifa, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului în cartea cu acelaşi nume a sfinţiei sale; ,,Vor veni vremuri de răutăţi şi stricăciuni sufleteşti care n-au fost de la începutul lumii”. ,,Vremurile ce le trăim trebuie să fie vremuri de înfricoşare, de spaimă, de trezire şi de întoarcere la Dumnezeu. Vremurile noastre sunt glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”.
În Evanghelia de la Matei capitolul 24, Domnul Iisus face o profeţie cu privire la sfârşitul veacului acestuia şi semnul venirii Sale: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva” – zicea Mântuitorul. ,,Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă. Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24, 6-13). Ce profeie cutremurătoare care parcă o vedem cum se împlineşte sub ochii noştri şi în auzul nostru! Şi ne mirăm că vin peste noi nenorociri, boli, foc, secetă, războiul care iată stă să bată şi în porţile ţării noastre! Să ne mirăm că nu se deschide pământul să ne înghită pe toi pentru fărădelegile noastre! Ce înţelept ar fi dacă, după tot ceea ce simţim, auzim şi vedem prin aceste semne cereşti, nu am mai rămâne nepăsători şi-am lua seamă la chemarea pe care ne-o face Dumnezeu. El ne îndeamnă să ne lăsăm de orice păcat care ne înfăşoară viaţa şi sufletul şi să ne întoarcem la El. Dar într-o lume plină de zbucium şi alergare pentru trup, o lume în plin progres cu bani, averi, lux, maşini, trai bun, comoditate etc., cine să mai vadă că ,,din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci”? Cine să audă că ,,mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii”? Şi cine să mai simtă că vine urgia, focul, pedeapsa?…
Marian VLÃSCEANU
