Iisus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine”.
O, fraţi şi ucenici ai Domnului, orice dar bun şi desăvârşit este de Sus, pogorând de la Părintele Luminilor (Iacov 1, 17).
Nu uitaţi niciodată că voi n-aveţi voie să opriţi pentru voi nici o părticică de câştig sau de slavă pentru toată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl, în Hristos, o desfăşoară în lume prin voi.
Nici în tainele şi ascunzişurile inimii voastre nu vă este îngăduit să lăsaţi nici un locşor vreunui gând de mândrie sau de merit personal pentru izbânzile sau roadele pe care le aveţi în lucrarea lui Dumnezeu.
Recunoaşteţi şi mărturisiţi sincer în faţa tuturor şi totdeauna că nimic din ceea ce aveţi nu-i de la voi, ci este al lui Hristos (I Cor. 4, 7).
Fiindcă voi înşivă ştiţi cât de goi aţi fost înainte şi ce necunoscuţi eraţi până când v-a ales Hristos.
Voi înşivă ştiţi mai bine ca oricine cât de neştiutori şi de nepregătiţi aţi fost şi mai sunteţi încă.
Totul… dar absolut totul se datorează numai lui Dumnezeu, este numai al Lui (I Cor. 15, 10; II Cor. 3, 5).
Când El nu-Şi revarsă harul Său peste noi, numai noi ştim cât de goi şi de uscaţi suntem.
Talentul vostru, învăţătura voastră, descoperirile pe care le aveţi şi darurile voastre nu sunt ale voastre, ci sunt ale Lui.
Dar Iisus Hristos Şi-a arătat în voi toată îndelunga Lui răbdare şi îndurare ca o pildă celor ce ar crede în El în urmă pentru ca să capete viaţă veşnică (I Tim. 1, 16).
V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere şi v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire, tocmai pentru ca aceia care le vor vedea să-L preamărească numai pe Dumnezeu.
Toate vă sunt date de El şi spre folosul altora!
„Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă” (Ps. 115, 1) – aşa să strigaţi totdeauna, sfâşiindu-vă meritele voastre oricând cineva ar fi ispitit să vă aducă vreo jertfă (Fapte 14, 14-18).
Pentru că Dumnezeu de aceea v-a luminat inimile, ca să faceţi să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dum¬nezeu numai pe Faţa lui Iisus Hristos (II Cor. 4, 6).
Şi nimic din această slavă să nu primiţi, nici să n-o doriţi pentru feţele voastre, ci numai pentru a Lui.
Căci, dacă voi veţi dărui toată slava lui Hristos, El vă va acoperi şi pe voi cu toată slava Sa.
Lumina lui Dumnezeu, trecând spre Hristos prin voi, vă va face şi pe voi strălucitori ca veşmintele Sale de pe Tabor (Matei 17, 2).
O, Dumnezeule Slăvit, de la Care, prin Care şi pentru Care sunt toate lucrurile, a Ta să fie toată slava în vecii vecilor, căci tot ce ne-ai dat Tu vine numai de la Tine!
Dacă învăţătura pe care ne-ai dat-o şi prin care am ve¬nit la credinţă este a Ta, ajută-ne să nu o părăsim niciodată,
ci să o ţinem întocmai cum am primit-o de la înaintaşii noştri în credinţă,
spre a ne face vrednici de mântuirea Ta, pe care ne-ai descoperit-o prin învăţătura în care ne-ai născut.
Ajută-ne s-o ţinem cu tărie şi s-o îmbogăţim prin rodul vieţii noastre curate şi smerite până la sfârşit.
Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
