Doresc sã amintesc de oamenii sfinți folosiți de Dumnezeu în perioade deosebite, începând din cartea Facerii, capitolul 30, versetul 24 și continuând pânã în zilele noastre. Acești oameni sfinți, cu mâini sfinte, cu viațã sfântã, au purtat același nume: IOSIF!
Ce binecuvântat a fost Iosif în Egipt! Deși vândut de frații sãi, ajunge, cu mâinile sale, sã împartã merinde pentru casa tatãlui sãu, Iacov. Mâinile acestea curate și sfinte dãruiesc pâinea chivernisitã de el… Așa știe Dumnezeu sã foloseascã pe aleșii Sãi.
Alt IOSIF, Ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria. Acest neprihãnit este ascultãtor arãtãrii cerești și planului lui Dumnezeu. Nu o pãrãsește pe Sfânta Fecioarã care purta în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu… Iatã alte mâini sfinte pregãtite sã poarte pe Fiul lui Dumnezeu… Sã-L ducã în pribegie din fața cruzimii lui Irod, sã se ocupe de creșterea Sa, sã asigure hrana pentru Sfânta Familie.
Nu dupã mult timp, Dumnezeu alege alt IOSIF, sfetnic al Soborului. Când Maica Sfântã nu putea sã facã nimic, nici Apostolul iubit Ioan, care L-a urmat pânã la Cruce, când Apostolii Domnului erau împrãștiați de fricã, Dumnezeu trimite pe acest Iosif din Arimateea sã cearã Trupul lui Iisus de la Pilat. Cu mâinile sale, coboarã Trupul lui Hristos de pe Cruce, cu mâinile sale binecuvântate învelește în giulgiu și așazã Trupul în mormânt. Ce sfinte sunt aceste mâini care fac lucruri sfinte!
Mai aproape de noi, alt IOSIF! O, Doamne, tot IOSIF? Acest Iosif, fiu de moț din Munții Apuseni, ales din neamul nostru, s-a nãscut și a crescut într-o familie sfântã, dintr-o mamã sfântã. Însã copilul Iosif stã doar șapte ani în preajma mamei sale. Dar, la plecarea ei din lumea aceasta, îi lasã cea mai mare binecuvântare: Psaltirea, însoțitã de profeția ca „…aceasta sã fie spre mântuirea ta și a celor care te vor asculta”.
Copilul Iosif atunci nu a înțeles Binecuvântarea mamei. Dupã plecarea mamei, Dumnezeu, Care pe toate le împlinește la timpul potrivit, trimite o altã mamã în familia mult-încercatã TRIFA. Care este o mamã tot așa de bunã și care se îngrijește ca Iosif sã devinã PREOT, cãci nici o binecuvântare nu rãmâne neîmplinitã.
Preotul Iosif, care încã din anii copilãriei are o viațã încercatã, o sãnãtate șubredã, trupul firav, este mai târziu zdruncinat și prin plecarea soției și a copilașilor lui dragi. Ca o mângâiere, îi rãmâne doar un singur copil. Rãspunde chemãrii cerești și ajunge la Sibiu. Cu mâinile sfinte începe sã scrie slove sfinte la gazeta „Lumina Satelor”. Prin mâinile sfinției sale, curg râuri de cuvinte și învãțãturi date de puterea Duhului Sfânt. Pleacã la drum, face chemarea la HOTÃRÂRE… Vrea nu numai sã dea hranã poporului ortodox, dar sã îl și cheme la o viațã nouã în Hristos și în Biserica Sa, sã nu fie un popor mort, ci sã fie un popor rãscumpãrat și sã dobândeascã mântuirea. De aici este și Nașterea Sfintei Lucrãri a OASTEI DOMNULUI.
Frați scumpi și dragi din aceastã lucrare Sfântã și Profeticã, surorilor care împodobiți BISERICA și Adunarea, sã ne gândim ce preț scump s-a plãtit ca aceastã Lucrare a Oastei Sale sã ajungã și la noi! Sã ascultãm pe fratele Traian care ne vorbește prin scrisul sãu și pe care unii l-am cunoscut și i-am auzit graiul lui cel dulce care rãmâne întipãrit în inima și viața noastrã! Sã ascultãm înregistrãrile audio, unde fratele Traian vorbește de Oastea Domnului și de Pãrintele Iosif! Ce grai dulce, ce cuvinte care emanã o dulceațã duhovniceascã aparte!
Domnul sã ne miluiascã și pe noi, cei de astãzi! Este vremea noastrã… Sã rãspundem chemãrii pe care o avem, uitându-ne la trãirea și lupta Înaintașilor, fãrã sã ne preocupe alte mãriri deșarte, înșelați fiind de diavolul mândriei…
Doresc tuturor preoților și fraților din Oastea Domnului sã îi aibã în fața lor pe toți oamenii trimiși la vremea hotãrâtã de Dumnezeu care au purtat acest nume sfânt, IOSIF, și sã le urmeze modelul! Slãvit sã fie Domnul!
Radoslav STANCOVICI
