Tu, Doamne, faci Toamna!
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta să arate în afară ceea ce a avut înlăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea și cu frunza.
Să aibă prilejul a înapoia lui Dumnezeu ceea ce a primit de la El prin soare.
Tu rânduiești Doamne, vremea încercării, în care frunzăria vorbelor este înlăturată, ca să se vadă cât și cum s-a împlinit,
la umbra lor,
în vremea unei îndelungi trăiri, ceea ce este prețios și durabil,
din noi și dintre noi.
Traian Dorz, din „Hristos — Comoara Psalmilor”, vol.6
