cu cele şapte vaci slabe şi cu cele şapte spice goale
Imaginea de mai jos arată cunoscuta istorie din Biblie, când Faraon a visat visul cu cele şapte vaci slabe care au înghiţit pe cele grase şi cu cele şapte spice goale care au înghiţit pe cele pline.
Faraon „s-a tulburat“ pentru acest vis şi, trimiţând, a chemat pe toţi tâlcuitorii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui, dar nimeni n-a putut să tâlcuiască visul.
Atunci au adus din temniţă în faţa lui Faraon pe Iosif, care singur a putut tâlcui acest vis spunând că cele şapte vaci slabe şi cele şapte spice goale înseamnă şapte ani de foamete pentru Egipt (citiţi pe larg această istorie la Facere, capitolul 41).
Istoria lui Faraon, cu visurile lui, este plină de înţeles şi pentru noi şi vremile noastre. Faraon cu visurile lui stă în faţa noastră ca o predică vie şi grăitoare.
De ani de zile trăim şi noi vremuri de grele încercări, trăim vremuri cu fel de fel de arătări şi semne cereşti. Trăim vremuri pline de spaimă şi de groază pentru ziua de mâine. Scăpăm dintr-o încercare şi dăm peste alta şi mai grea. Se pare că se plineşte şi în zilele noastre visul lui Faraon, cu vacile cele slabe şi spicele cele goale. Pe an ce merge, pe zi ce merge sporesc „spicele goale“ şi „vacile slabe “, sporesc lipsurile, greutăţile, necazurile.
De ani de zile mergem din rău în mai rău. Încep parcă anii cu „spicele cele goale“ şi cu „vacile cele slabe“.
Prin Basarabia a fost secetă trei ani de-a rândul. În al treilea an – iarna 1928-1929 – a fost primejdie de foamete. Guvernul a trebuit să ia măsuri pentru cei înfometaţi. În vara anului 1928 a fost o secetă grozavă, un val de foc care a distrus pe alocuri porumbul şi semănăturile. Prin unele părţi din Vechiul Regat a fost primejdie de foamete. A trebuit luate măsuri pentru cei înfometaţi. În mare criză de nutreţ, au suferit în anii din urmă şi vitele.
Cine ştie de nu s-ar începe şi nişte ani cu „spicele goale“ şi cu „vacile slabe“, de care să ne ferească bunul Dumnezeu.
Vremile şi încercările ce le trăim ar trebui să ne pună şi pe noi pe gânduri, ca pe Faraon din Biblie.
Ca Faraon din Biblie, aşa ar trebui să ne întrebăm şi noi, oare ce înseamnă aceste vremuri de grea încercare?… Oare ce vrea Dumnezeu cu noi?…
Însă oamenii nici habar n-au de aceste lucruri. Trăim vremuri biblice. Se plinesc Scripturi sub ochii noştri, dar oamenii nici habar n‑au. Faraon s-a speriat pentru un vis; noi vedem visul cu ochii şi nu ne speriem, ci stăm liniştiţi în păcatele şi răutăţile noastre.
Înţelepţii Egiptului n-au putut tâlcui visul lui Faraon, cu cele şapte spice. Nici înţelepţii vremilor noastre nu pot tâlcui semnele, arătările şi încercările vremilor noastre.
Acest lucru îl poate face numai credinţa. Credinţa spune şi strigă că semnele şi încercările vremilor noastre sunt pedeapsa cerului de sus pentru fărădelegile noastre şi sunt chemarea cerului de sus de a ne lăsa de răutăţi şi de a ne întoarce degrabă la Tatăl Ceresc.
Ca un Iosif din Biblie, încercările vremilor noastre stau în faţa noastră şi ne strigă: Oameni buni! Lăsaţi-vă de răutăţi, lăsaţi-vă îndată de răutăţi, căci, altcum, vor veni peste voi încercări şi necazuri şi mai mari!
Vremile ce le trăim ar trebui să fie vremuri de spaimă, de înfricoşare, de post, de rugăciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi.
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Trăim vremuri biblice”
