Cel din urmă pahar
Regele Cazimir al Poloniei petrecea odată cu miniştrii ţării sale. În toiul petrecerii, când regele ducea la gură paharul cu vin, îl ajunse moartea şi căzu jos cu paharul în mână.
Cât de mult se potrivesc şi aici cuvintele Evangheliei: „Va veni în ceasul când voi nu vă gândiţi”! De aceea, fiţi totdeauna gata (Mt 24, 44).
Dar câţi Îl aşteaptă oare [pe Domnul] cu adevărat? Câţi Îl aşteaptă cu candela credinţei aprinsă şi plină de untdelemnul rugăciunii şi dragostei?… Cei mai mulţi sunt întocmi ca robul cel rău din Evanghelie care zicea în inima lui: „Stăpânul zăboveşte să vină… şi aşa, fără teamă, mănâncă şi bea cu beţivii” (Mt 42, 48, 49).
Fratele meu, cum Îl aştepţi tu pe Domnul?
„Lucraţi până este ziuă”
Despre un Sfânt Părinte se spune că ori de câte ori privea mormintele din cimitir îşi zicea: „Dacă ar învia aceştia, ce n-ar face pentru mântuire, pentru viaţa veşnică… Iar eu, care mai trăiesc încă, ce fac pentru sufletul meu, pentru mântuirea mea, pentru veşnicia mea?…”.
„Lucraţi până este ziuă – zice Domnul –, că vine noaptea (vine moartea), când nu mai puteţi face nimic pentru suflet şi pentru mântuire. Şi nimic nu e mai scump ca sufletul pe care-l purtăm în noi.
De ţi-ai pierdut un ochi, o mână, un picior, îţi mai rămâne unul. Ai pierdut un prieten, îţi câştigi altul. Ai pierdut averea ori banii, poţi să le câştigi din nou. Ai pierdut însă sufletul, ai pierdut totul. „Şi ce folos este omului dacă ar câştiga lumea toată şi-şi va pierde sufletul său?” (Mt 6, 26).
I. M.
«Oastea Domnului» nr. 6 / 5 febr. 1933, p. 6
Gazetarul credincios Ioan Marini / Articole apărute între anii 1930 şi 1938 / Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
