Dragul meu cetitor, ai stat tu vreodată liniștit și să privești cum toate cele ce se văd te îndeamnă la iubire față de Dumnezeu? (Psalm 19, 1). N’ai simțit tu, cum cerul și pământul, stelele și plantele, mările întinse, râurile și izvoarele cu murmurul lor fermecător, munții și văile cu atâtea priveliști minunate, deaIurile și câmpiile înverzite, florile pline de mireazmă, miile de viețuitoare, n’ai simțit tu, zic, cum toate acestea te îmbie cu stăruință mai lângă Domnul, mai lângă El? Și apoi, privindu-te pe tine însuți, încărcat cu atâtea daruri minunate, cu sănătate, cu înțelepciune, pricepere și voință, nu simți cum toate îți strigă „iubire și recunoștință” față de Dumnezeu?
Da, iubitul meu cititor, până și firicelul de iarbă pe care calci adesea nepăsător, și el te îndeamnă la iubire. Dar tu cum stai față de Iisus? Nu uita iubitul meu, cu lacrimi te rog, nu uita, că Isus te-a iubit atât de mult, încât s’a dat pe Sine pentru fericirea ta (Ioan 3, 16, Galat. 2, 20). Din iubire Iisus a desbrăcat strălucirea divină și s’a îmbrăcat în haina trupului omenesc (Ioan 1, 4). Din iubire ne-a răscumpărat cu jertfa vieții Sale. Da, numai din iubire Iisus s’a aruncat în brațele durerii și-a sorbit până la fund, paharul morții atât de chinuitoare. O! iubire sfântă a Domnului Iisus! Cine te va pricepe vreodată îndeajuns?
Sursa: Calendarul biblic săptămânal ilustrat pe anul 1946, Editura și Librăria „Cartea de aur” Sibiu
