„În primul rând, dând răgaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din vălmăşagul treburilor şi al grijilor lumeşti. Al doilea, prin mergerea la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ş. a.) sau cu îndeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca, de pildă, participarea la adunări de învăţătură creştină şi de sporire în virtute, citire din Sf. Scriptură sau din cărţi cu cuprins folositor.”
(Din Înv. de credinţă Creştină Ortodoxă, pg. 382)
„Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate lucrurile lumeşti şi de toate dorinţele cele rele, pentru ca creştinul să poată face rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige Harul lui Dumnezeu.” (Mărt. Ort. P. III, Răspunsuri la întrebări VII)
„Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuieşte hrană. Este viaţa şi petrecerea îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului.” (Simeon al Tesalonicului)
Taina vieţii : popas sufletesc duhovnicesc / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2010