Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Iubirea și inima

Iubirea și inima

Iubirea și inima

1 – O, dacã am iubi familia noastrã, casa noastrã, pe cei imediat ai noștri, mai cald și mai duios ca pe oricare alții!…
Ce rai ar deveni cãminul nostru. Ce bucuroși pãrinții noștri. Ce binecuvântați ne-ar crește copiii!
– Și ce fericitã ne-ar fi inima.

2 – O, dacã ne-am iubi frãțietatea noastrã mai mult ca pe oricare alta, – cât am vedea-o de frumoasã, de înzestratã, de fãrã cusur.
Și dacã n-am pãrãsi-o niciodatã. Ci ne-am strãdui neîncetat s-o împodobim cu și mai multe pietre scumpe, sã fie ea și mai frumoasã.
Nu-i inimã mai asemãnãtoare cu a lui Dumnezeu, ca inima ce iubește.

3 – Toatã taina pãcii, armoniei și fericirii, stã în dragoste.
Unde este dragoste, acolo totul este frumos.
Numai unde este ea.
Și numai cât ține ea.

4 – Dacã felul de a vedea este curat și sãnãtos, tot mersul vieții este neprihãnit și plin de frumusețea dragostei ascultãtoare.
O, ochi ai Lucrãrii lui Dumnezeu, cât de frumoși trebuie sã fiți voi!
Cât de curați, cât de treji, cât de sfinți!

5 – O, slujitor iubit și ales al lui Iisus Hristos! Cât de luminos trebuie sã fie chipul tãu, umbletul tãu, statornicia și ascultarea ta.
Ca sã fii vrednic de dragostea Preaiubitului tãu Iisus, care nu vede nici un cusur în preaiubiții Sãi!

6 – Inima Lucrãrii Domnului sunt cei ce alcãtuiesc puterea și Lucrarea vie a Bisericii, cei ce însuflețesc și poartã adunarea Domnului.
Câtã vreme ei vegheazã și luptã, atâta vreme toate celelalte mãdulare trãiesc, merg și vin, lucreazã și se bucurã.
Îndatã ce ei care sunt inima, slãbesc și nu mai luptã, nu mai lucreazã și nu mai vegheazã,întreg trupul unei biserici și al unei adunãri – se ruineazã și se stinge.
Viața se pierde, rodul se uscã, lumina se întunecã.

7 – Ce nepãtrunsã tainã este inima omului!
În ea a pus Dumnezeu puterea de viațã și de simțire.
Cât inima trãiește și bate, pot fi zdrobite toate celelalte mãdulare – omul trãiește. Nu-i mort.
Cât într-o lucrare duhovniceascã, sunt unii vii, harnici, ostenitori și treji – toatã lucrarea trãiește și biruiește.
Îndatã ce aceștia slãbesc și cad – pot fi ceilalți cât de mulți, curând moare totul.

8 – Cât inima este puternicã, ea ține în viațã tot trupul, oricât de slãbit și de neputincioase ar fi toate pãrțile lui.
Dar când inima a slãbit, pot fi toate celelalte pãrți oricât de puternice și de sãnãtoase, – în zadar.
Binecuvântate sunt acele suflete pe care Dumnezeu le-a fãcut inimi ale mãdularelor Sale.
Cât de mult trebuie sã ne rugãm pentru viața și puterea lor!

9 – În inimã este duhul Lucrãrii. Puterea Frãțietãții. Taina Credinței… (1 Tim. 3, 9).
Pânã inima aceasta vegheazã, pânã ce ea luptã și crede,
– totul este viu, rodnic și biruitor. În Bisericã. În Frãțietate. În familie.
Când sufletele acestea scumpe adorm, sau slãbesc și mor, totul se oprește, se descompune și piere.
Cãci inima a murit.

10 – Inima a fost cel dintâi dintre mãdulare, care a pornit la munca vieții.
Și ea se va opri cea din urmã.
Inima le trezește pe toate celelalte în fiecare dimineațã, pentru cã ea singurã nu adoarme noaptea niciodatã.
Inima lucreazã alãturi de fiecare mãdular în orice vreme, și în orice loc.
Așa sunt și așa trebuie sã fie – lucrãtorii din fruntea Bisericii Domnului.

11 – Toate celelalte mãdulare se perindã în munca lor și își dau rând la odihnã, înlocuindu-se unele pe altele…
Numai inima nu se odihnește niciodatã.
Numai pe ea nu-i nimic s-o poatã înlocui și ușura.
Nu odihniți și nu vã lãsați doborâți niciodatã – voi dragii noștri frați de la care și Domnul și Lucrarea Sa, așteaptã jertfe și lupte.
Pe voi n-are cine sã vã înlocuiascã.

12 – Seara toate mãdularele se culcã și se odihnesc, reîmprospãtându-și puterea prin odihna somnului…
Dar pe inimã numai rugãciunea o mângîie.
Numai Mâna Domnului o odihnește.
Numai glasul Lui îi spune: încã puținã vreme sãrmanã inimã, încã puținã veghere și ostenealã…
Curând vei odihni și tu.
Așa vã spune azi vouã Cuvântul Sfânt. Îmbãrbãtați-vã și nu vã lãsați. Încã puținã vreme.

Traian Dorz, din ”Sãgețile biruitoare”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!