În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Un prilej de binecuvântare a revărsat Marele nostru Dumnezeu peste noi în această seară.
Aşa sunt copiii lui Dumnezeu, aşa se schimbă viaţa lor, aşa se schimbă ei înşişi, aşa li s-a schimbat totul, [căci] imediat ce un om Îl cunoaşte pe Dumnezeu, imediat ce ascultă chemarea, imediat ce-L urmează, viaţa lui se schimbă şi casa lui se schimbă, şi gândul lui se schimbă, şi totul e schimbat, şi totul este nou.
Cu prilejul botezului celui mai mic din casa aceasta, a făcut Marele nostru Dumnezeu să ne strângem aici, să ne vedem, să ne bucurăm de Cuvântul Lui şi să-I preţuim mult, mult de tot prezenţa Lui, pentru că a binevoit ca, în această seară, să ne putem hrăni inimile din Cuvântul Lui [şi să ne stâmpărăm] setea după dragostea şi după adevărul Lui.
S-a schimbat [petrecerea de] botez într-o mare petrecere duhovnicească. Şi este plăcută în faţa lui Dumnezeu, şi este binecuvântată de Dumnezeu. Când toate botezurile s-ar face aşa, când toţi părinţii ar asculta de Dumnezeu, ce fericite ar fi familiile şi ce binecuvântări măreţe ar revărsa Dumnezeu peste acele familii! Acest prilej, iubiţilor, să facă din noi nişte ziduri puternice peste care păcatul şi poftele să nu poată trece şi să nu-l poată sparge niciodată.
[Citesc] din Cuvântul Domnului, de la Romani capitolul 12, versetul 1: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”.
Când cineva ştie că este condamnat, ce n-ar da, în viaţa lui, ca să scape de condamnare, mai ales când este condamnat la moarte!
Ştim, iubiţilor, cu toţii şi cunoaştem destul de adânc Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Toată lumea zace în cel rău”; ca într-o boală nenorocită care a copleşit inimile şi sufletele milioanelor de oameni. Fratele dinainte a spus de un decret. Tot aşa auziţi şi suntem convinşi că aţi auzit şi de graţiere, şi de amnistie. Amnistia este ceea ce iartă faptul, dar pedeapsa stă scrisă. Graţierea iartă şi păcatul şi şterge şi pedeapsa.
Iubiţilor, Dumnezeu, în dragostea Lui, a iertat totul şi spune: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de fărădelegile voastre”. La acest Dumnezeu vrem noi să-i chemăm pe toţi oamenii care nu s-au împăcat cu El. La acest Dumnezeu, Care nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele mele, de păcatele noastre şi de fărădelegile noastre, ale tuturora. Şi dacă cineva, iubiţilor, se simte cu păcat, cu această povară care-l apasă şi care-l face să alerge mult, şi care-l face să cheltuiască mult de tot, în seara asta el poate să devină un om graţiat. Un om iertat pentru totdeauna. Poate să devină un copil al lui Dumnezeu şi poate să fie un copil al lui Dumnezeu chiar din momentul de faţă.
„Vă îndemn dar, fraţilor, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută în faţa lui Dumnezeu.”
Mă gândesc, iubiţilor, în trecut, atunci când cei trei tineri nu au vrut să asculte de porunca împăratului, ca să păcătuiască, ci ei au fost gata să aducă în faţa oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu trupurile lor ca o jertfă. Ce foc groaznic era acolo în acel cuptor; şi ei s-au dus bucuroşi, spunând: „Chiar dacă Dumnezeu nu ne salvează, noi nu ne vom închina chipului cioplit”. Ei doreau să-şi aducă trupurile lor [ca jertfă].
Nouă – slăvit să fie Domnul! –, până în momentul de faţă, încă aşa ceva nu ni s-a cerut. Dar trebuie să fim gata. Pentru că, o dată ce eşti un copil al lui Dumnezeu, nici trupul tău nu mai este al altuia, ci al lui Dumnezeu. Fiindcă spune Cuvântul că am fost răscumpăraţi cu un preţ: nu cu aur şi nici cu argint, nici cu pietre scumpe, ci cu însuşi Sângele Domnului Iisus.
Daniel, atunci când n-a vrut să se închine chipului împăratului, s-a dus bucuros să fie aruncat în groapa cu lei. Era pătruns şi era adânc încredinţat că Dumnezeul lui, Căruia Îi slujea şi pe care-L mărturisea, îl va scăpa.
Atunci când Dumnezeu a pus la încercare credinţa lui Avraam, când i-a spus: „Avraame, ia pe singurul tău copil şi adu-l ca jertfă”, ne putem închipui, iubiţilor… Avea un singur copil şi, de data asta, i-l cere Dumnezeu. El tace, neîngândurat, şi pleacă cu copilul acolo unde i-a spus Dumnezeu. Iubiţilor, Dumnezeu l-a încercat, i-a încercat credinţa. Şi, fiindcă a crezut ceea ce a spus Dumnezeu, el a fost socotit neprihănit.
Iubiţilor, poate va veni clipa când Dumnezeu ne va pune la încercare şi vrea ca să ne aducem şi trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Poate că unii am da din bunurile noastre ce le avem, ca să fim mântuiţi; unii am plăti cât de mult, ca să primim mântuirea. Dar, cu toate astea, Dumnezeu cere de la noi, deocamdată, trupurile noastre. „Daţi-vă pe voi înşivă…”. Când ne dăm pe noi… când te dai pe tine însuţi, iubite frate şi soră în Domnul Iisus, atunci ştii că ai dat totul. Nimic n-ai mai mult, nimic n-ai mai plăcut, decât corpul acesta pe care cauţi să-l hrăneşti bine, să-l îmbraci frumos, chiar şi să-l [laşi] să doarmă… să fie încălţat, totul [pentru el] să fie frumos şi bun. Pe toate le mai laşi, dar la starea asta ţii mult. Şi acuma, dacă vine Domnul şi cere, să-l aducem.
Iubiţilor, în corpul nostru sunt atâtea mădulare! O, cât am fi de fericiţi dacă toate mădularele noastre I-ar servi lui Dumnezeu! Dacă toate I-ar aduce slavă lui Dumnezeu! Dacă toate ar mărturisi despre Dumnezeu şi despre viaţa curat trăită şi sfântă! Dacă toate mădularele noastre L-ar slăvi pe Dumnezeu, aşa după cum dragostea Lui s-a revărsat peste toate, atunci şi ochii, şi urechile, şi mâinile, şi atunci şi picioarele, şi atunci şi inima, şi tot ce există în noi ar fi al Lui! Atunci, iubiţilor, eşti un copil al lui Dumnezeu.
Împărăţia lui Dumnezeu nu se poate cumpăra cu nimic. Ea este dată tuturor, aşa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă El S-a dat ca Jertfă de ispăşire pentru noi, noi nu mai suntem acum ai noştri, fiindcă El ne-a răscumpărat. Noi eram robi păcatului, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Noi eram morţi în păcatele şi în fărădelegile noastre”. Dar dacă El ne-a răscumpărat şi dacă El a plătit preţul vieţii noastre, noi nu mai suntem ai noştri. Ci trebuie să fim ai Lui, plini de dragoste, plini de adevăr, ascultători şi împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu.
Ne bucurăm nespus de mult pentru că Dumnezeu a îngăduit să ne întâlnim în această seară. Iubiţilor, să preţuim mult, mult de tot întâlnirea şi starea noastră aici, pentru că acolo unde este chemat Domnul şi acolo unde El vine e [un loc] scump. Şi noi, din plinătatea Lui, avem, aşa cum spune Evanghelistul Ioan, har după har. Nicăieri nu se găseşte împăcare cu Dumnezeu, decât numai prin Evanghelie. Evanghelia te poate naşte, Evanghelia te poate creşte, ea te poate hrăni, ea te poate întări, ea te poate lumina atunci când tu, plin de bucurie, o citeşti şi o trăieşti, şi o vesteşti.
Iubiţilor, aş vrea să vorbesc mai mult, dar fiindcă doresc să-i aud pe toţi fraţii, mă limitez la atâta.
Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne aducem pe noi înşine Lui, că aceasta este o frumoasă slujbă duhovnicească.
Slăvit să fie Domnul!
Vorbirea fratelui Ioan Nemeş (Niţu) (Cricău) de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 5
