Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „JUBILEUL” CELOR ZECE ANI DE PÃSTORIE

„JUBILEUL” CELOR ZECE ANI DE PÃSTORIE

„JUBILEUL” CELOR ZECE ANI DE PÃSTORIE

Deşi termenul „jubileu” reflectă sărbătorirea împlinirii a cincizeci sau a unui multiplu de cincizeci de ani de la producerea unui eveniment important, în limbajul uzual se acceptă a denumi ca jubileu şi împlinirea unui alt număr de ani decât acela o dată la cincizeci de ani: zece, treizeci, şaptezeci de ani etc.

În toamna acestui an se împlinesc o sută de ani de la raportul pe care l-a dat Părintele Iosif Trifa în faţa parohienilor săi la zece ani de păstorire, ca un mic jubileu al primilor săi ani de lucru în misiunea sa de păstor de suflete. În iunie 1910 primeşte actul care îi dă dreptul de a candida la postul de învăţător şi de preot, în care se specifică: „se declară calificat pentru chemarea preoţească” („Atestat de cualificaţiune”), iar în 13 august 1910 obţine actul prin care primeşte dreptul de a ocupa postul de învăţător la şcoala din Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni („Decret învăţătoresc”). Se subînţelege că Părintele a preluat postul de învăţător în toamna anului 1910…, la frageda vârstă – pentru un asemenea post – de numai 22 de ani. Iar în 1911, deja căsătorit fiind, este numit preot în acelaşi loc.

În cuvântul ţinut în faţa păstoriţilor săi în toamna anului 1920 – «La 10 ani de păstorire» –, Părintele Iosif îşi expune activitatea într-un mod structurat pe patru puncte, esenţiale în misiunea unui păstor de suflete. Întâi, a tălmăcit Cuvântul lui Dumnezeu: „Cel dintâi lucru de care a trebuit să mă apuc, ca păstor nou şi tânăr, a fost ca să vă vestesc şi să vă tălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu. Când am venit la voi, în biserica de aici se citea numai şi se cânta, dar nu se învăţa”. Apoi, s-a preocupat de a face duh viu în biserică, adică de a intra cu „virtuţile lui Iisus” în traiul vieţii oamenilor: „Dar după ce eu am plecat pe calea cea bună, cea dintâi şi cea mai mare datorie a mea a fost de a face duh viu în biserică şi a da învăţătură. Dar mi-am dat seama că am şi alte datorii de împlinit. Ştiam că dumneavoastră, după ce gat predica şi ies din biserică, vă uitaţi ce fac, de ce mă apuc în viaţă. De aceea, prin faptele mele, am făcut să urmez şi să duc virtuţile lui Iisus să intre în viaţa voastră”. Între multe alte fapte ale sale, demn de menţionat este că a făcut o „casă de citire” (casă culturală) şi un fel de bancă sătească: „La mine acasă am făcut o casă de citire (casă culturală) şi m-am pogorât acolo între voi cu gazete, cu citiri. Sâmbăta seara, cu tâlcuiri din Sfânta Scriptură. (…) Ne-am strâns laolaltă cu bănuţii noştri şi am făcut o tovărăşie de a ne ajuta în aceste vremi scumpe şi grele (Cooperativa «Vidreana»)”. În al treilea rând, a dat pildă despre iubirea de-aproapelui şi milă cu propria sa familie: „Mi-am dat, apoi, seama, că voi vă uitaţi şi mai de-aproape în traiul meu şi în casa mea, de aceea, după ce am predicat în biserică despre iubirea de-aproapelui şi milă, m-am silit, m-am apucat să dau şi pildă despre această iubire. Toţi săracii ştiu şi mărturisesc cum casa mea a fost şi este totdeauna deschisă pentru ajutorul şi lipsurile lor”. În sfârşit, în al patrulea rând, a fost foarte atent să dea şi pilda personală a unei vieţi de curăţie sufletească: „Am băgat apoi de seamă că voi vă uitaţi şi mai afund în viaţa mea, de aceea m-am silit să vă fiu totdeauna pildă de curăţie sufletească”.

Cu o aşa înaltă curăţie sufletească, Părintele Iosif a putut să rostească în continuare: „Vă chem să vă uitaţi oricând în casa, în viaţa şi în purtările mele şi pildă să luaţi! (…) Acum, dar, după zece ani de păstorire, ce v-aş putea altceva îndemna, iubiţii mei păstoriţi, decât ca şi voi, cu toţii, să vă daţi seama de datoriile voastre, aşa precum şi eu însumi îmi dau seama de ale mele şi mă silesc a mi le împlini”.

La o sută de ani de la acel cuvânt, cele spuse atunci de Părintele Iosif rămân valabile şi astăzi: vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, datoria de a face duh viu în biserică, în adunare, pilda iubirii de-aproapelui şi sporirea atenţiei pentru a duce o autentică viaţă de curăţie sufletească. Patru puncte ca patru piloni pentru o deplină reuşită duhovnicească a celui credincios, păstor, îndrumător sau împreună-lucrător cu Domnul. Părintele Iosif a putut să spună fericit: „Vă chem să vă uitaţi oricând în casa, în viaţa şi în purtările mele şi pildă să luaţi!” Cu înţelepciune, să luăm şi noi aminte!

Aurel MATEI

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!