Ioan Marini

L-a omorât superstiţia

L-a omorât superstiţia ascultând ce grăiesc boii în noaptea de Sân Vasii (anul nou).

Grăiesc boii în ţara în care nu grăieşte cuvântul lui Dumnezeu.

Viaţa religioasă a poporului nostru e şi azi plină de superstiţie; în o bună parte e şi azi o amestecătură de creştinism cu păgânismul superstiţiilor. Iată o mult grăitoare întâmplare.

O veche superstiţie spune că în noaptea de Sân Vasii (anul nou) vorbesc boii. Un bătrân din Basarabia, dorind să afle ce grăiesc boii, îşi puse în gând să se culce în iesle pentru ca să-i audă grăind.

Un vecin şugubăţ, voind să facă o glumă, s-a strecurat și el în grajdul boilor cu planul ca să grăiască el ceva – în numele boilor – făcându-l pe bătrân să creadă că de fapt boii au grăit.

Noaptea târziu, când bătrânul priveghea să-şi audă boii grăind, şugubăţul de vecin, începu a grăi făcând pe boul:

– Scoală măi frate Surane, să mai mâncăm ceva căci mâine avem să-l ducem pe stăpân la groapă.

Spăimântat de această „grăire” a boilor şi de ceea ce spuseră că-l vor duce la groapă – bătrânul a sughiţat o dată şi a murit pe loc.

Iată ce se întâmplă cu o credinţă de superstiţii. Grăiesc boii în ţara unde nu grăieşte cuvântul lui Dumnezeu. Fraţii mei, cu mâna pe plugul Evangheliei!

Ioan Marini

Lasă un răspuns