Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home La Ierusalim, de ziua Cincizecimii – Ap.Fapte 2, 1-11

La Ierusalim, de ziua Cincizecimii – Ap.Fapte 2, 1-11

La Ierusalim, de ziua Cincizecimii – Ap.Fapte 2, 1-11

Conştiinţa Unităţii sănătoase, a oricărui lucrător adevărat, va face ca şi Sf. Apostol Pavel, de a fi împreună cu fraţii în Ierusalim, de Ziua Cincizecimii. Ca şi atunci, când unica dorinţă din inimile lor, era de a fi împreună cu toţii, la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, aşa ar trebui şi astăzi, ca dorinţa fiecăruia dintre noi, să fie aceeaşi, de a fi împreună şi în acelaşi loc, în Ierusalimul scump al Oastei Domnului, din Sibiu. Acolo ne aşteaptă Părintele nostru sufletesc Iosif Trifa; acolo ne revedem faţă către faţă cu toţi cei dragi ai ostăşiei Domnului; acolo putem cânta şi noi ca odinioară cetele cântăreţilor din Ierusalim, unii cei mai de jos, urcând o treaptă şi cântând un psalm, ceilalţi de sus coborând o treaptă şi cântând alt psalm; până când ajunşi cu toţii pe treapta cea din mijloc, să putem cânta împreună ultimul psalm “Iată ce plăcut şi dulce e să locuiască, fraţii pururea-mpreună să se veselească”.(Ps.133).

În Ziua Cincizecimii, Pogorârea Duhului Sfânt a făcut minunea înţelegerii în felurite limbi, a aceluiaşi Cuvânt. Când Duhul Sfânt S-a revărsat peste Pãrintele Iosif şi l-a trimis să propovăduiască lucrarea Vântului şi a Focului Ceresc, pentru trezirea poporului nostru şi a Bisericii Sale, el a vorbit în aşa fel încât fiecare dintre noi care eram beţivi, mincinoşi, suduitori, hoţi, fumători, lacomi, ucigaşi, l-am auzit fiecare vorbindu-ne pe limba noastră. Şi cu toţii am simţit că ni se umezesc ochii şi ni se străpung urechile, că ni se îndoaie genunchii aplecându-ne la picioarele Crucii lui Hristos, cerând cu toţii într-un singur glas, cu pocăinţă, îndreptarea vieţii personale şi pâstrarea Adevârului de credinţă până la sfârşitul vieţii.

În Ierusalimul nostru, de la Sibiu, Pãrintele Iosif Trifa, Întemeietorul pãmântesc al Oastei Domnului a lucrat prin puterea Duhului Sfânt, cu o abilitate de neimaginat, cu o inteligenţă aparte, fiind gata totdeauna de plug şi de jertfă, pentru copilaşii săi sufleteşti de atunci şi de astăzi. Un adevărat păstor poate fi numai acela care se poate transpune în situaţia fiecărui suflet în parte; ca păstor, să fie model pentru turma sa; ca învăţător să fie model pentu elevii săi; ca părinte, să fie model pentru copiii săi; ca bătrân să fie model pentru tineri. Numai în felul acesta, fiecare ne vor putea auzi, vorbindu-le pe limba lor.

Ca un vizionar peste timpuri, a încrustat cu slove de aur misiunea primită, pe frontispiciul acestei Lucrări, spunându-ne: “Să nu uitaţi, că Praznicul Rusaliilor, este praznicul Oastei, fiindcă această Lucrare s-a născut şi trăieşte din revărsarea Duhului Sfânt. La acest praznic, să veniţi din toate părţile, aici unde s-a auzit prima dată vuietul Duhului Sfânt, unde s-a aprins Focul Lui şi de unde a început să sufle peste ţara noastră, Vântul Ceresc, care a împrăştiat sămânţa Cuvântului lui Hristos; ca să sărbătorim împreună acest Praznic, lăudând pe Dumnezeu cu lacrimile şi rugăciunile noastre de mulţumire şi recunoştinţă către Domnul. Aceasta să fie o poruncă şi o chemare pentru toţi fraţii. Iar când eu nu voi mai fi printre voi, să veniţi cu o lacrimă şi o floare la mormântul meu, pentru ca şi Acolo să simt, că Oastea Domnului trăieşte şi biruieşte”.

Nicăieri nu mai există o astfel de Lucrare, cu un răsunet limpede, dulce şi cald, cum este Lucrarea Oastei, Lucrarea Duhului Sfânt, a Cincizecimii ca în ţara noastră! Şi timpul a dovedit, rodnicia şi trăinicia ei, că a fost trimisă de Dumnezeu neamului şi Bisericii noastre. De aceea, fraţii lucrători care au trăit, din vremurile începuturilor Oastei Domnului şi până la noi, erau nelipsiţi la Praznicul Rusaliilor, la Sibiu, lângă mormântul Părintelui Iosif Trifa. Învăţându-ne mereu, ceea ce nu trebuia uitat niciodată, ca noi să putem păstra cu scumpătate, părtaşia frăţească şi dragostea dintâi. Deci, fiecare trebuie sã lucrãm cu dãruire, cu post, cu rugãciune înflãcãratã, cu ascultare deplinã, de ceea ce ne-au învãțat Pãrinții noştri. În Biserica bună şi străbună în care am fost trimişi, în poporul nostru Românesc, în învăţătura Bisericii noastre, cu Tainele ei, cu tot ce are ea pentru creşterea noastră sufletească. Ei inşişi fiindu-ne o pildă vie, după modelul înaintaşilor noştri, au învăţat mereu cu ochii scăldaţi în lacrimi, să rămânem treji şi veghetori asupra moştenirii scumpe, rămasă în grija noastră, cu toata datoria responsabilităţii personale! Amin. Slăvit să fie Domnul !

Costel Dalban

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!