Meditaţii

La Nașterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

În decurs de 12 ani, de când scoatem aceste foi, noi am scris multe învățături la praznicul Naşterii Domnului. În fiecare an am dat alte şi alte învățături. Cei ce au colecția foilor, pot afla în ele o largă tâlcuire a Praznicului. Anul acesta vom spune, pe scurt, următoarele:

În istoria lumii si popoarelor sunt multe întâmplări mari, istorice. De când eram la liceu, îmi aduc aminte că profesorul de istorie ne înșira cele mai mari evenimente din istoria lumii. Erau fel de fel de războaie, alianțe, păci etc.

Dar cel mai mare eveniment din istoria lumii nu este de felul acesta; este un altul pe care știința n-are ochi să-l vadă: este Nașterea Mântuitorului. Din clipa în care s-a născut Mântuitorul, istoria lumii s-a rupt în două. De la Naşterea Mântuitorului începe o lume nouă, o viață nouă. Naşterea Domnului a însemnat o facere din nou a lumii.

Dar mă grăbesc să spun că această covârșitoare însemnătate a Naşterii Domnului, pentru noi numai atunci are preț dacă suntem şi noi cuprinși în ea. Nașterea Domnului trebuie să însemne şi pentru noi o rupere în două a vieții noastre, un început de viață nouă trăită cu El.

Naşterea Domnului înseamnă renașterea la o viață nouă. Minunea din peştera Vifleemului nu prețuește nimic pentru mine şi tine, dragă cetitorule, câta vreme Mântuitorul nu se naște si la peștera sufletului nostru. » Dacă Hristos în tine nu s-a născut – zice un sf. Părinte – atunci să ştii că pe vecii vecilor tu esti un perdut«. lar această » naștere« înseamnă a-l lăsa pe Domnul să intre în inima ta, în viața ta, în gândurile tale, în vorbele tale, în purtärile tale. Înseamnă să-l lași pe El să se facă Stăpân, Poruncitor, Cârmuitor în viața ta și să nu faci nimic fără voia Lui. Fără acest început de viață nouă, Naşterea Domnului n-are nici un pret pentru noi.

Pe crucea unui cimitir din Anglia, se poate ceti următoarea inscripție:

Aici odihnește N. N. A murit în vârstă de 80 ani, dar a trăit numai 3 ani.

Aceasta cruce spunea că cel îngropat sub ea la vârsta de 80 ani, » trăise« numai 3 ani: Îl aflase cu adevărat pe Dumnezeu numai de 3 ani. Ceilalți 77 erau nişte ani trăiți în zadar.

Din anii noştri, pentru veșnicie se vor socoti numai cei pe cari i-am trăit cu Domnul şi Evanghelia Lui. Precum în calendar se socotesc anii nu de la facerea lumii, ci de la Nașterea Domnului așa și în viața noastră se vor socoti anii nu de când ne-am născut, ci de când s-a născut Domnul în peştera sufletului nostru: de când, prin El, ne-am născut la o viață nouă. Ceilalți sunt ani perduți pentru sufletul nostru, perduți pentru Impărăția lui Dumnezeu.

Tu, dragă cetitorule, de câți »ani« esti?

Naşterea Domnului înseamnă renaştere; renaşterea noastră la o viață nouă. Pentru această renaştere s-a coborât Fiul lui Dumnezeu în peştera Vifleemului. Pentru această renaştere a murit pe crucea Golgotei.

Chipul de alături e mult spunător. Copilul Iisus s-a născut în semnul crucii… în semnul mortii. În acest semn trebuie să te naşti şi tu din nou. A te naşte din nou înseamnă a muri. A te naşte din nou înseamnă a trece prin moartea de la Romani cap. 6 și Galateni, înseamnă a muri împreună cu Hristos pentru a trăi cu El…. înseamnă a muri față de lume şi păcat. A te naște, înseamnă a muri mereu.

Însemnați-vă bine un lucru. Creștinismul este înainte de toate cruce. Renaşterea este înainte de toate cruce; este jertfă, este suferință, este trăire pentru alții, este răbdare, este încercare, este luptă. Câtă vreme tu trăiești numai pentru lume și numai pentru tine şi idolii intereselor tale în zadar treci dintr-un Crăciun într-altul.

Pruncul Iisus s-a născut în numele jertfei, în numele suferinței, în numele dragostei, în numele mântuirii altora. În acest semn trebuie să te naşti şi tu din nou, Pruncul Iisus s-a născut şi în numele hulelor, batjocorilor și prigoanelor de cari a avut parte întreaga lui viață de pe pământ. Prin ele vei trece, cu siguranță, și tu după nașterea din nou.

Întreagă viața Domnului, începând de la naştere până la moartea pe cruce, a fost o cruce grea şi suferință nesfârşită – şi tu, dragul meu, umbli după tihnă şi odihnă? Crezi tu oare că vei putea scăpa de ceeace n-a scăpat nici un suflet ce s-a mântuit? Tuturor celor cari caută mântuirea, Domnul le-a spus apriat: »În lume năcaz veți avea«-

Dar să știi un lucru! Crucea pe care renaşterea la o viață nouă o pune pe umerii tăi, este o cruce dulce, este o cruce ce-ți dă plăcere şi putere. Această cruce o simția apostolul Pavel când le scria Corintenilor: »simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare« (2 Cor. 12, 10).

De Naşterea Domnului, eu te întreb, dragă cetitorule, cunoşti tu această cruce dulce şi mântuitoare? Ai trecut tu prin ceeace se chiamă naştere şi renaştere din nou??

Pr. Iosif Trifa în foaia Oastea Domnului, 1932 (Anul 3, nr. 1-52)