10. A tăcea, a şti să taci când este vremea tăcerii (Ecles 3, 7) este o mare virtute.
A şti să taci, punând cu înţelepciune frâu limbii tale şi îngrădire buzelor tale – când e de o mie de ori mai nevoie de tăcere decât de vorbire – este o mare chibzuinţă şi pricepere.
11. A şti întrebuința bine tăcerea, mai ales atunci când cel rău stă chiar înaintea ta (Ps 39, 1)
şi când vremurile sunt de cea mai mare împotrivire
– este, de asemenea, un mare dar.
Tăcerea, în astfel de cazuri, este dovada unei mari puteri a stăpânirii de sine
şi a unei înţelepte şi cumpătate purtări…
12. Dar a tăcea atunci când se săvârşeşte o mare nelegiuire împotriva unui nevinovat sau împotriva unui adevăr,
a tăcea atunci când Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu este batjocorit, iar tu poți interveni pentru El…
aceasta este o participare la crima care se face.
Şi va fi pedepsită ca ea.
13. A tăcea când vezi săvârşindu-se nedreptatea şi silnicia, violenţa şi uneltirea împotriva cuiva nevinovat,
a tăcea când afli că se pregăteşte nefericirea unui semen al tău
este a te uni cu fapta celui nelegiuit.
Este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care pregăteşte nelegiuirea aceasta.
14. Totdeauna când vezi că se pregăteşte o crimă eşti dator să nu taci,
dar nici să vorbeşti necumpătat ori pârâtor, mai mărind răul.
Eşti dator să nu taci, dar să vorbeşti cu cea mai mare grijă
şi grabă,
şi înţelepciune…
Cu grabă, spre a împiedica la timp răul,
cu înţelepciune, ca să nu-l mai măreşti
şi cu grijă, ca să nu te arzi şi tu.
15. Dragul meu, oricine am fi noi care vedem o nedreptate
şi oricine ar fi cel care o săvârşeşte,
– avem datoria să ne ridicăm oricând contra nedreptăţii!
Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua şi mai cu îndrăzneală să facă nedreptatea,
iar răul va spori şi mai mult, grăbind nenorocirea mai multora,
şi de asta ne vom face şi noi vinovaţi.
16. Dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vor mai îndrăzni și alții să se ridice împreună cu noi,
iar acela care o face va începe să se ruşineze sau să se teamă…
şi va înceta a o face mai departe.
Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului, totdeauna va rămâne un folos pentru adevăr
şi un merit pentru noi!
17. Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzi săvârşindu-se răul,
căci tăcând nu vei putea face niciodată dreptate.
Chiar dacă eşti slab, – nu tăcea!
Fii înțelept şi ai curaj să te împotriveşti răului!
Curând se vor mai adăuga şi alţii şi vor striga şi ei, astfel că, până la urmă, răul va fi stăvilit prin curajul tău.
18. Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de pe urma faptului că te ridici contra răului,
contra risipei,
contra lenei,
contra furtului,
contra dezbinării,
contra vicleniei,
contra minciunii
ori contra oricărei nedreptăți sau înşelătorii.
Până la urmă, dreptatea ta va triumfa.
Iar tu vei fi binecuvântat.
19. Conştiinţa ta va fi mulțumită numai când n-ai luat parte în nici un fel la săvârşirea nelegiuirii, nici chiar prin tăcerea ta,
ci te-ai împotrivit hotărât, ținând partea adevărului.
20. Chiar dacă n-ai putut împiedica răul, fiindcă ai fost numai tu singur,
iar făptuitorii lui au fost mulți…
ori pentru că tu ai fost prea slab, iar ei au fost prea tari,
– totuși, dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l împiedica pe cel rău, fii mulțumit şi aşteaptă în linişte!
Va interveni Dumnezeu şi va lucra El mai departe, după ce tu ți-ai făcut pe deplin datoria.
Doamne, apără Tu binele pe care noi nu-l mai putem apăra şi împiedică Tu răul pe care noi nu-l mai putem!
Amin.
Fratele Traian Dorz – Garanția veșnică – pag. 43-46
