15. Nu există predestinație. Nu există nimeni rânduit de Dumnezeu mai dinainte la o viață sau la o moarte, la bine sau la rău, la credință sau la necredinţă.
N-a rânduit Dumnezeu mai dinainte pe nimeni nici la pierzare, nici la slavă. Fiecare îşi alege singur, prin voința sa, prin umblarea sa, prin dorința sa, ori pe Hristos, ori pe satana.
16. Dumnezeu nu înlătură mai dinainte pe nimeni de la mântuire, căci El ne-a iubit şi ne iubeşte în aceeaşi măsură pe toți oamenii, fiindcă toți suntem lucrarea Mâinilor Lui.
Nimeni n-are dreptate când spune că, față de el, Dumnezeu S-a purtat neiubitor, nedrept, nemilostiv. Dacă totuşi se pare că unii oameni sunt mai împietriți decât alţii, asta nu este din cauză că Dumnezeu a voit ca ei să fie aşa,
ci din cauză că ei înşişi voiesc să fie.
17. Nu Dumnezeu împietreşte inima unor oameni, ci ei înşişi se împietresc.
Nu Dumnezeu îi înlătură pe unii de la mântuire, ci ei înşişi se înlătură.
Nici Dumnezeu rânduieşte mai dinainte la slavă pe cineva, ci acela se face vrednic de aceasta prin ascultarea sa liberă de Hristos.
La Romani 8, 29-30 este scris că Dumnezeu i-a rânduit pe unii la iubire, la slavă şi la moştenire veşnică, – dar i-a rânduit numai ,,pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte” că vor alege ei înşişi, din voinţa şi dorința lor, trăirea voii lui Dumnezeu şi Calea Crucii lui Hristos, pe care [urmându-le], după moartea lor, vor ajunge la această [slavǎ].
18. A crede, toți oamenii pot. Nu există nimeni căruia Dumnezeu să nu-i fi dat însuşirea de a crede, dacă vrea să creadă.
Cui nu i-a dat nici o însuşire, Dumnezeu nici nu-i pretinde nimic.
Cui i-a dat puțin, puțin i se va cere. Dar cui i s-a dat mult nu i se va cere tot puțin; i se va cere după cum a primit.
Credinţa este un dar care obligă, fiindcă are o făgăduinţă.
Dar obligația este tot atât de mare cât făgăduința. Cine crede mai puțin nu o poate dobândi.
19. Voinţa noastră este atotputernicia noastră.
Când voim, putem totul. Când nu voim, nu putem nimic.
Dar cei mai mulţi oameni au o voință amarnică, dezordonată, nechibzuită, necurată, necinstită, necredincioasă.
Voințele de felul acesta vor face fapte de felul acesta. Şi atunci nu-i greu să spui că astfel de oameni sunt rânduiți la pierzare.
20. Voinţa sănătoasă şi curată este aceea care are acelaşi scop şi aceeaşi ţintă cu Voința Supremă, cu Voința lui Dumnezeu.
O astfel de voință va iubi adevărul şi-l va urma. Va iubi binele şi-l va face. Va iubi frumosul şi-l va realiza.
Unei astfel de voințe nu-i greu să-i spui că este rânduită la înfierea, la slava şi la moştenirea veşnică împreună cu Hristos.
Aceasta este singura alegere după care Dumnezeu i-a rânduit la osândă şi la slavă pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte cum vor fi. Cum vor voi ei să fie.
De aceea, atât pentru pierzarea, cât şi pentru slava sa, omul însuşi se rânduieşte pe sine, după ascultarea sa de bunăvoia lui.
O, Dumnezeule al Răsplătirii Veşnice, ajută-ne pe toţi să dorim Slava şi Împărăţia Ta. S-o alegem, s-o dorim şi să suferim pentru Ea până ce o vom moşteni.
Amin.
Fratele Traian Dorz – Crucea Mântuitoare, pag. 216-218
