Oastea Domnului

Lucrurile pe care le urăşte Domnul

Proverbul 6, 16:

Dumnezeu, Care este iubire, urăşte totuşi un singur lucru: păcatul.

El, Care este chemare, respinge totuşi un singur lucru: păcatul.

El, Care este iertare, condamnă totuşi un singur lucru: păcatul.

Până când păcatul nu și-a întipărit chipul lui scârbos peste ființa omului, ce minunat era omul! Omul, aşa cum a ieşit din mâinile minunate ale lui Dumnezeu!

Ce minunaţi sunt ochii copiilor… cuvintele copiilor… mâinile şi picioarele lor…

Ce plină de farmec le este toată fiinţa. Şi ce nevinovate le sunt toate faptele.

Dar îndată ce păcatul ajunge ca să-şi pună chipul lui urât şi înfăţişarea lui peste minunatele mădulare ale copilului şi ale omului, chipul frumuseţii şi al luminii dispare de peste el-şi totul se scufundă din ce în ce tot mai mult în urâțenie şi întuneric.

Cât este de dureros să vezi rezultatul acestui proces de descompunere morală! Această împutrezire şi moarte, în care se pierde omul, minunata operă a lui Dumnezeu, când alunecă în păcat.

Când, cu voia lui şi împotriva voii lui Dumnezeu, cu ştiinţa lui şi împotriva înştiinţărilor lui Dumnezeu, cu iubi- rea lui şi împotriva dragostei lui Dumnezeu, omul alunecă şi se adânceşte în fărădelege şi în păcat. O, ce urâţenie vine peste chipul lui, frumos până atunci!

Un singur lucru urăşte lumina: întunericul.

Un singur lucru urăşte adevărul: minciuna.

Un singur lucru urăşte sfinţenia: păcatul.

Aceste două, fiecare dintre ele, nu pot locui împreună, deodată, în aceeaşi inimă. Că ori lumina nimiceşte întunericul, ori întunericul alungă lumina. Omul, la început, a ieşit din mâinile lui Dumnezeu frumos ca lumina, curat ca adevărul şi plăcut ca sfinţenia.

Trecut apoi prin baia Botezului, aceste minunate trăsături dumnezeieşti s-au fixat peste chipul lui, devenind moşteniri personale.

Ce frumos e omul cât le are nestricate pe acestea, în starea de copil, câtă vreme, necunoscând binele şi răul, el nu s-a alipit de rău!

Dar, după trecerea şi înstăpânirea păcatului peste aceste minunate moşteniri, ce prăpăd nimicitor rămâne! Şi ce urât chip ajunge să aibă omul.

HRISTOS – Tezaurul împăratului Solomon, Traian Dorz