Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

1. Există lumină trupească şi există lumină sufle-tească – după cum există şi întuneric la fel.
Există orbi de ochii trupeşti, iar aceştia sunt neferi-ciţi. Dar există orbi de ochii sufleteşti – iar aceştia sunt sigur cei mai nefericiţi dintre toţi oamenii.

2. Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea şi cunoaşte soarele – dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.
Căci pe cât de necesar este soarele pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet.

3. Soarele trupesc ne dă pâinea şi cartea, care ne sunt necesare pentru existenţa aceasta trecătoare. Dar Hristos ne dă mântuirea, care ne este cea mai necesară nu numai pentru existenţa viitoare şi veşnică, – ci chiar şi pentru asta.

4. Analfabetismul este una dintre cele mai mari nenorociri ale multor oameni şi ale multor neamuri de pe pământ. Fără lumina cărţii, într-adevăr, omul trăieşte şi moare într-un mare întuneric.
Dar şi prea multa cunoaştere lumească iată că se arată ca o sabie cu două tăişuri. Prea multă învăţătură i a dus şi îi duce pe mulţi în altfel de întuneric, în îngâmfarea şi exagerarea necontrolată – care îl face pe omul care cunoaşte de o mie de ori mai nefericit decât cel necunoscător.

5. Mântuitorul nostru Înţelept şi Smerit a spus odată: Dacă aţi fi orbi (dacă aţi fi analfabeţi) n-aţi avea păcat. Dar fiindcă ziceţi: vedem, – păcatul vostru rămâ-ne.

6. Un om care nu cunoaşte nimic, desigur, este ne-fericit – şi se pierde, dacă se pierde, numai pe el singur sau pe încă unul sau doi orbi care se iau după el.
Dar un om care cunoaşte rău este de o mie de ori mai nefericit – şi nu se pierde numai pe el singur, ci mai poate pierde pe mulţi.

7. Toate popoarele din lume se luptă să-şi lichideze analfabetismul firesc. Se fac cursuri, se iniţiază acţiuni, se depun eforturi şi cheltuieli mari pentru a-i scoate pe oameni din întunericul neştiinţei la lumina cărţii… Şi acesta, desigur, este un lucru bun.
Dar câte popoare şi ţări caută oare şi luptă să-şi scoată pe cetăţenii lor din analfabetismul păcatului la lumina cunoaşterii lui Dumnezeu?…

8. Se fac expoziţii de cărţi… se organizează Săptă-mâna Cărţii, Luna Cărţii, Casele Cărţii…
Dar cine organizează răspândirea Bibliei, luna Bibliei, cercurile de lectură a Bibliei, Cartea cărţilor, Car¬tea luminii, Cartea mântuirii, Cartea sufletului, – pentru lichidarea analfabetismului duhovnicesc?

9. Cu cât este mai multă carte trupească, cu atâta scade nivelul sufletesc.
Dar dacă măcar în aceeaşi măsură s-ar răspândi şi Biblia, şi cartea sufletească, – cu cât mai minunat ar progresa şi mai sănătos adevărata cultură chiar şi în ce priveşte partea trupească!

10. Ce fac instituţiile religioase (dacă măcar nu fac oficial nici un fel de acţiune pentru ameliorarea lipsurilor trupeşti ale celor suferinzi) – ce fac măcar pentru ameliorarea lipsei sufleteşti a oamenilor? Căci în această lipsă nu sunt numai cei închişi în vreun loc împrejmuit – ci toţi oamenii care mişună pretutindeni.

11. Bisericile se mai îngrijesc – de bine, de rău – de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 care vin în biserică o dată pe săptămână sau pe lună, sau pe an…
Dar cine se îngrijeşte de ceilalţi, mii şi mii, care nu vin decât când îi duc alţii în sicriu?

va urma

Traian Dorz, din volumul „Şi acum să facem!”

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!