Fiecare, avem o parte divină în noi, mai puţin sau mai mult vizibilă. Într-o viaţă în care predomină întunericul păcatului mai vezi câte-o luminiţă divină. Observi cum de undeva mai strigă o stea să dea un semn că există azi, dar mâine nu se ştie.
Le este teamă, ruşine? De ce nu scot steluţa ce pâlpâie pentru a face lumină în viaţa lor? „Pentru că, o dată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3, 19).
acă mai toţi sunt în întuneric, eu să fiu în lumină? Şi de ce sunt în întuneric mai toţi? Pentru că „răul poate să-l facă oricine, cât de nevolnic ar fi. Binele-i însă numai pentru suflete tari şi firi călite. Răul – lapte pentru copii; binele – carne pentru adulţi“ (Nicolae Steinhardt).
Deci implică un efort, o muncă, o jertfă!?! Da, dar merită, ca să fie lumină!
Dumitru C. Rov, Hunedoara
