Vă cunoaşte, lacrimi sfinte,
frânta inimă ce plânge
în adâncul miez de noapte,
către cer ’nălţând fierbinte
glas ce suspinând se stânge
pentru alţii când, în şoapte,
cere: „Milă ai, Părinte!”
Vă ştiu, lacrimi de durere,
cei ce plâng pribegi pe lume
fără-o zi de sărbătoare,
fără-o casă stătătoare,
care ştiu ce-amar e-n lume
fără drum şi fără nume.
Vă ştiu, lacrime de jale,
cei loviţi de nedreptate,
ce şi-au îngropat pe cale
în a plângerilor vale
cântecele vieţii toate.
V-a plâns, lacrime de jale,
pentru multele-i greşale,
cel ce-a dus pe-a morţii cale
toate patimile sale.
Ştiu că vă cunoaşte bine
cel ce-a plâns la uşi străine
şi v-a-nmormântat în sine,
cui i-a fost în lume parte
în adânc ascuns să poarte
cimitir de visuri moarte.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
