Când ştia că se apropie ceasul, Iisus îşi îndemna apostolii, zicândo-le: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios” (Mt 26, 41). Atunci Petru a început a se lăuda că el va urma pe Iisus şi la moarte. Dar Iisus i-a zis: „Nu va cânta cocoşul până de 3 ori te vei lăpăda de Mine”. Cuvintele Domnului s-au împlinit. Când Îl duceau pe Iisus legat, Petru, de frica unei slujnice, s-a lepădat de 3 ori cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta (pe Iisus)”. „Şi întorcându-se, Domnul se uită în faţa lui Petru şi aducându-şi aminte Petru de cuvântul Domnului, ieşind afară, plânse cu amar” (Lc 22, 55-62).
O, de câte ori şi în câte feluri ne lepădăm şi noi – ca Petru – de Mântuitorul! Când nu vrem să ne dezbărăm de anumite plăceri şi năravuri rele (beţii, sudalme, desfrânări etc.), noi ne lepădăm de Hristos şi rămânem cu plăcerile. Când vedem dreptatea legată în lanţuri, dar tăcem, de frică să nu ne stricăm cu „cezarul”, ca Pilat, şi atunci ne lepădăm de Domnul. Şi-apoi de câte ori ne lăpădăm de Domnul că ni-e ruşine să mergem după El! Ne ţinem de moda şi de duhul care este acum în lume şi ne lepădăm de Hristos.
De câte ori păcătuieşti, dragă cititorule, Iisus trece pe lângă tine legat şi tu te lepezi de El.
Dar lepădarea lui Petru e pusă înaintea noastră să învăţăm şi cum putem scăpa dă păcat. Petru „a plâns cu amar” după ce a păcătuit şi, cu lacrimile, şi-a spăla greşeala. Lacrimi de căinţă trebuie să verşi şi tu, cititorule, pentru păcatele tale. Lacrimile cu care-ţi stropeşti rugăciunile şi îţi faci mărturisirea sunt lacrimi sfinte, cari te curăţă de păcate. După jertfă Crucii, cel mai mare dar ce s-a dat omului sunt lacrimile ce le varsă pentru păcatele sale. Plângi tu, cititorule, pentru păcatele tale, ori plângi numai când e vorba de ciudă, de ură şi de răzbunare?
„Privegheaţi şi vă rugaţi”, a zis Domnul. „Iată, mirele vine la miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind. Iar nevrednic este [cel] pe care-l va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui”…
«Lumina Satelor» nr. 15 / 20 apr. 1924, p. 3
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
