Oastea Domnului

Mai suntem noi copiii sufleteşti ai Părintelui Iosif ?

Am găsit scris în Istorie lucruri aşa de frumoase şi aş vrea să ni le împrospătăm în memoria noastră. Citesc doar câteva fraze, pentru că sunt scrise în luna februarie a anului 1935: «Şi, dacă va fi să cad pe drumul Crucii, eu vă rog, iubiţii mei, să nu mă uitaţi! Să nu mă uitaţi, pentru că eu v-am iubit şi vă voi aştepta pe toţi în Ierusalimul cel Ceresc, unde Domnul ne va mângâia pentru toate câte am suferit şi ne va trece în odihna Lui cea veşnică. Vă salut cu cuvintele Apostolului Pavel: De aceea, preaiubiţii şi doriţii mei fraţi, rămâneţi tari în Domnul (Filipeni 4, 1). Acum se dă examenul cel mare al Oastei şi-al ostaşilor. Cu ochii ţintă la Iisus, Începătorul şi împlinitorul credinţei noastre (Evrei 12, 2)!»

Ce mişcătoare sunt aceste cuvinte: Eu vă rog, iubiţii mei, să nu mă uitaţi…
Ce dorea Părintele Iosif?
Ce-a vrut el cu Lucrarea Oastei Domnului? A vrut să ne lepădăm de păcat.

Dragii noştri, eu am observat un lucru că, ori de câte ori mă hotărăsc să slujesc Domnului mai frumos, mai statornic, atunci cele mai multe şi mai mari ispite vin din partea vrăjmaşului diavol. Frăţiilor voastre nu vi se-ntâmplă aşa? Aş vrea să spun, tinerilor de azi, şase la număr, care au depus legământ într-un mod atât de mişcat, aş vrea să le spun că diavolul îi va ispiti mai mult, îi va-ncerca mai mult. Dar ce frumos răsună îndemnul Părintelui nostru sufletesc şi-ndemnul Sf. Ap. Pavel: Cu ochii aţintiţi la Iisus!…

Mai păstrăm noi mesajul Părintelui Iosif, care este o chemare la luptă împotriva păcatului şi-a ispitei? Cât de mult se-ntristează Părintele Iosif când, cu durere o spunem, pe reţelele de socializare sunt mesaje josnice de atac la persoană!… Mai suntem noi copiii sufleteşti ai Părintelui Iosif, când facem aşa? Fraţilor, haideţi să ne trezim!

Fratele Gheorghe Neagu (Galaţi)