Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Mânia poporului, poporul mâniei

Mânia poporului, poporul mâniei

Mânia poporului, poporul mâniei

Pr. Constantin Necula

Dintre multele intamplari ale zilei, cele care ne retin cel mai tare atentia, multe dintre ele pot fi concentrate in ceea ce indeobste numim „stirile de la ora cinci“. Conflicte in familii mai mult sau mai putin notorii, razboaie intre bande, spargeri de banci, lipsiri de libertate, eliberari controversate, crime, violuri, mizerii si mizerabili. Toate alcatuiesc tabloul unei lumi muribunde, care isi imparte agonia cu stapanitorul acestei lumi, diabolicul rupator de sensuri.

Criza morala

Daca te întrebi însa de unde se naste toata aceasta pornire spre rau, spre morbid si defaimare a demnitatii umane, constati ca sursa este una singura: mânia. Un soi de ura convertita în social, o ura care nu doar ca nu reuseste sa fie dragoste ci lupta, cu toata fiinta ei împotriva iubirii. O ura care a devenit motorul social a multe dintre vocatiile oamenilor, care a facut din oameni executanti ai unor actiuni nemernice, oameni care se ascund mai apoi în spatele umanismului pentru a poza drept nevinovati si rau judecati. Unul dintre specialistii americani în consilierea pastorala a persoanelor aflate în deruta sexuala scria, cu ceva ani în urma: „Daca lumea Occidentala ar fi continuat sa mearga pe calea prevenirii, am mai fi experimentat criza morala prin care trecem acum? Abordarea radacinii problemelor este aspectul cel mai important, iar cauzele celor mai spinoase probleme ale noastre se pot vedea printr-o multime de comportamente dependente, printre care se numara si manifestarea mâniei. Societatea contemporana occidentala este în primul rând o societate ranita, saturata de mânie, care se îndreapta spre o directie distructiva, realitate care este confirmata în modul cel mai trist de jurnalele de seara. Într-o lume ranita, nu ne putem ascunde capul în nisip, sperând ca problemele noastre pur si simplu vor disparea. De fapt, refuzul nostru de a ne angaja în rezolvarea lor nu face decât sa le înrautateasca. Într-o constelatie de alti factori, crizele prin care trecem au conexiuni si în modul în care ne îndeplinim rolul de parinte iar radacinile lor se extind în societatea în care cresc copiii nostri si în influentele exercitate asupra modului de a gândi al tinerilor.“ (Don Schmierer, „Un gram de prevenire-prevenirea conditiei homosexuale în viata tinerilor“, Ed. Noua Speranta, Timisoara, 2007, p. 9-10).

Echilibru distrus

Cu alte cuvinte, sa luam aminte. Lipsa de reactie pe care o înregistram la mânia cotidiana a populatiei precum si lipsa de politici de prevenire a pervertirii morale a unui tineret dezorientat prin dictatura unei demonocratii a minorantelor de tot felul sunt accidentele care au distrus echilibrul unui crestinism diluîndu-l în false echilibre. Printre crizele pe care le înregistram, ca oameni si ca societate, cele nascute din mânie si lipsa de echilibru prevenitor ne victimizeaza pe noi si victimele noastre deopotriva. E un razboi moral injust si inegal, veti zice. Da. Dar în care simpla boscorodeala pe la colturi nu foloseste nimanui. Simpla tacla si bârfa nu vindeca lipsa de comunicare dintre noi, injustetea actiunilor razbunatoare pe care le gândim si uneori le aplicam punitiv catre cei din jur, nu vor vindeca niciodata justitia oarba si nedemna de numele dreptatii care elibereaza criminalii si aresteaza nevinovati.

Suflete ucise

Chiar scriind aceste rânduri simt ca sunt atins de mânie. E prea multa durere în jurul nostru ca sa nu întelegem ca numai Dumnezeu ne este scapare. Cât mai trebuie sa treaca oare pâna vom întelege aceasta? Care ar fi cealalta solutie? Este cert ca 20 de ani de libertate democratica nu ne-au adus decât în punctul lui Decembrie 1989. Guvernantii, acelasi soi de politruci cu ifose. Conducatorii explica la nesfârsit reformele, cuprinsi de teama unei rabufniri. Dar si eliberati de frica unui alt Decembrie. Au ucis sufleteste pe toti aceia care ar mai fi putut sa aiba curajul sa iasa cu piepturile goale în strada. I-au trimis, prin deruta economica extrem de atent cultivata, sa moara pe alte strazi, zdrobiti de interesele xenofobiei popoarelor europene. I-au dezarmat de Dumnezeu si forta morala care s-ar fi nascut din apartenenta lor la o morala crestina vie, nedeformata de normalitati imorale, anormale. I-au prostituat intelectual în scoli jefuite de valorile lor sacre. La vremea de acum nu ar mai fi cine sa moara de dragul României. De aceea stau deocamdata linistiti, regrupati pe interese economice si partinice, fara nici o legatura cu poporul, sau poate doar una de interes obscur.
În zorii primaverii ce vor veni, efortul cel mai de pret ce avem a-l face este sa ne redescoperim constiinta maretiei darului omenitatii din noi. Izbavindu-ne de mediocritatea în care ne ascundem lipsa de reactie.

Sursa: Monitorul de Sibiu 

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!