De unde-adunã oare vântul aceste calde primãveri
pe-atâtea lanuri de pe dealuri şi de pe lunci şirag-şirag,
în valuri-valuri mii de turme mereu când albe şi când negre,
de oi a-Domnului – şi unde le mânã oare-n drumul lor?
… De unde vine oare Duhul ce-mi poartã peste suflet iarã
şi peste ochii mei atâtea privelişti şi simţiri cereşti?
şi unde mânã El acestea, spre care suflete,
şi câte,
simţindu-le înviorarea, vor şti de unde au venit?
Fii binecuvântat Acela ce ştii de unde vin întruna
şi unde le trimiţi…
Tu care poţi pune-n ele har şi rod!
O, fã-ne totdeauna-n stare, primindu-le
sã le trimitem
cu-aceeaşi dragoste spre alţii
sã-Ţi vinã înapoi zâmbind…
Traian Dorz, Cântarea rodealor
