Părintele Iosif… El a fost un meşter zidar atât de înţelept, care a vrut ca firişoarele acestea de nisip să le unească cu Hristos, pentru ca orice valuri, orice vânturi ar veni, să nu le poată lua, să nu le poată clătina. Părintele Iosif! Un trupşor slăbuţ şi bolnăvicios. Un preot simplu de la ţară, dar Dumnezeu S-a folosit de el şi a făcut o lucrare atât de mare prin ascultarea lui, prin lucrarea pe care a putut s-o facă prin el. El a fost acela care a amestecat prin Jertfa lui Hristos, prin Sângele lui Hristos firişoarele acestea de nisip, o mulţime de firişoare de nisip din Biserica noastră, din ţara noastră, din poporul nostru şi ne-a unit cu Hristos.
Dacă noi suntem azi aici, suntem datorită aceluia care ne-a unit, care ne-a ţesut, care a trebuit să fie sfărmat şi zdrobit, datorită acelui meşter înţelept care a ascultat şi a ştiut pune cantitate din Hristos şi să nu pună din el. Pentru ca să avem o Biserică vie, pentru ca să avem o Lucrare vie, ca să avem un popor credincios şi cinstit, aşa cum ne doreşte societatea, aşa cum ne doreşte Biserica, cum ne doreşte patria. Aşa a lucrat şi aşa a dorit el.
Popa PETRU – Săucani (Strângeţi fărâmiturile, vol. 1, pg. 147)
Iosif!… Iosif!… Ne aducem aminte de un alt Iosif. Iosif!
Un Iosif de mai târziu, de pe vremea noastră, când Adevărul părea că-i îngropat cu totul. Când viaţa părea că nu mai este…
Acest Iosif trimis de Dumnezeu în ţara noastră, în Biserica noastră, în poporul nostru, a făcut tot ce a putut, cu şapte răni în trupuşorul lui slăbit, bolnav. El n-a fost în zadar trimis aici la noi, în ţara noastră. El a dezgropat Adevărul. Noi n-am fi venit niciodată aici, nici nu ne-am fi văzut feţele noastre, nici nu ne-am fi cunoscut, nici nu ne-am fi îmbrăţişat, nici nu ne-am fi spus unii altora „Slăvit să fie Domnul!”… Nu ne-am fi spus plângând, dacă n-ar fi fost acest Iosif trimis de Dumnezeu mai dinainte, ca să aranjeze lucrurile în aşa fel, să poată veni Iisus. Nici n-am fi fost în satul acesta, nici la noi, nici la voi… O, ce mărturie a făcut acest om! Ce înaintaşi sfinţi avem noi!
Popa PETRU – Săucani (Strângeţi fărâmiturile, vol. 1, pg. 213)
