Mă întorceam împreună cu vreo câțiva frați dela adunarea dela Boldu, jud. Râmnicul-Sărat, ținută în ziua de 2 Oct. 1932.
Se înoptase deabinelea și mergând pe drum începem șa cântăm o cântare pentru Domnul.
Abia am terminat însă cea dintâi cântare și iată că auzim în urma noastră un glas de om strigând: oameni buni, n’aveți foc?
Cum am auzit, m’am întors repede și ducându-mă la el i-am deschis sfânta Scriptură în fața lui și i-am zis: uite frate, n’ați »foc«.
Și fiind încă besnă, omul nostru nu văzu bine ce-i îmbiam și se apropie cu țigara de Biblie, crezând că-i foc. Când își dădu însă seama că are în față o carte, ridică capul în sus și se uită lung la mine.
»Să nu te superi, frate – i-am zis – căci noi de acest foc avem, iar cartea aceasta e Biblia«.
»Eu te sfătuiesc să te lași de acest nărav urât«.
Și omul mi-a făgăduit.
Oprea Ion, com. Buda.
Din foaia Oastea Domnului, anul IV, nr. 9 – 19 februarie 1933
