Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ne cheamă Părintele Iosif

Ne cheamă Părintele Iosif

Ne cheamă Părintele Iosif

Oricât de greu ne-ar fi, se merită să ajungem, şi-n acest mijloc de februarie, la mormântul Părintelui Iosif. Acum, când scriu aceste îndemnuri, mă ruşinez că nu am făcut tot posibilul să fiu întotdeauna lângă acest sfânt şi drag mormânt. Motive se pot găsi destule spre a ne îndreptăţi lipsa de la aceste adunări în memoria Părintelui şi Gornistului nostru drag din Sibiu. Dar nu ştiu câte din motivele noastre vor fi motivate şi înaintea Domnului. Să ne gândim fiecare cu luare-aminte la cât a făcut Părintele Iosif pentru noi toţi. Câte lacrimi n-a vărsat el pentru noi!… Câte nopţi nedormite, ca să ne lase atâtea comori duhovniceşti!… Câte lipsuri – de bani, de îmbrăcăminte şi chiar de bucata de pâine – n-a îndurat el pentru noi! Părintele şi-a dat totul – nu doar pentru un timp, ci pentru toată viaţa –, pentru ca noi să ajungem să fim salvaţi din mocirla păcatelor. Dar noi ce dăm? Care este recunoştinţa noastră faţă de binefăcătorul nostru? Din păcate, Binefacerea şi Recunoştinţa, de cele mai multe ori, se întâlnesc foarte rar.

Glasul Părintelui Iosif ne cheamă acum – pe noi şi pe cititorii foii «Iisus Biruitorul» – să venim lângă mormântul său cu o lacrimă şi-o floare. Oare să fie prea mult?… Categoric, NU!…

Auzi, dragă cititorule, eşti chemat la Sibiu, lângă mormântul celui care s-a jertfit, s-a topit ca o lumânare, ostenind din greu şi pentru tine, ca astăzi cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă şi-n casa ta. Ascultă-i glasul şi vino la Sibiu!

Poate unii sunteţi îndoielnici şi aveţi ceva rezerve cu privire la felul cum se lucrează astăzi la Sibiu… Se poate că în unele privinţe aveţi şi dreptate cu privire la noi, cei slabi şi păcătoşi de astăzi. Dar nu noi vă chemăm, ci Părintele Iosif ne cheamă pe toţi. Atât pe cei din ţară, cât şi pe cei aflaţi peste hotarele ei. Pe toţi ne cheamă glasul scumpului nostru Gornist.

Deci să lăsăm totul şi să fim împreună lângă mormântul Părintelui nostru drag…

Numai o dragoste curată şi sinceră faţă de Domnul şi faţă de înaintaşii credinţei noastre poate acoperi totul şi poate să ne strângă în jurul Crucii, spre a fi împreună la cântare, la rugăciune, la mărturisire. Atunci se va zdruncina iadul întreg când, uniţi sub steagul de la Sibiu, vom duce Lucrarea mai departe, aşa curată cum au adus-o Părinţii noştri până la noi. Câtă vreme suntem tot răzleţiţi – fiecare cu părerea lui, fiecare cu ambiţia lui, fiecare cu învăţătura lui –, nu se va teme vrăjmaşul diavolul. Numai atunci când cu toţii, uniţi, vom călca pe urmele Părintelui Iosif şi ale celorlalţi înaintaşi, vom merge în aceeaşi cadenţă şi vom lupta împotriva aceluiaş vrăjmaş – păcatul –, numai atunci „goliatul” se va îngrozi şi va cădea zdrobit.

De dragul Domnului Iisus – Cel care S-a jertfit pe Crucea Golgotei pentru a noastră mântuire – şi de dragul Părintelui Iosif, să dăm toate piedicile la o parte şi să venim la Sibiu. Aici şi acum ne aşteaptă Gornistul nostru drag. Nu altădată. Ci acum!

Merită să venim, chiar dacă lipsurile ne împresoară. Se merită, chiar dacă vom face oricâte sacrificii. Domnul va răsplăti fiecăruia după jertfa sa. Nu Se lasă El îndatorat faţă de nimeni.

Să fim toţi ca unul. Şi unul ca toţi. Să gândim la fel. Să credem la fel. Să iubim la fel. Să luptăm la fel. Numai aşa vom zdrobi capul şarpelui-diavol.

Parcă niciodată n-a fost mai greu ca acum. Atâtea păreri împărţite… Atâtea adunări şi familii dezbinate. Nici atunci când prigoana din afară era cumplită, parcă n-a fost aşa de greu ca acum, în libertate, când prigoana este înlăuntrul Lucrării. Dar aşa cum atunci Dumnezeu a dat biruinţă Lucrării Sale şi celor care au rezistat în spărtură, cred că tot la fel şi astăzi – mai curând sau mai târziu – Domnul va aduce biruinţa Oastei Sale şi celor care vor sta în spărtură, luptând şi lucrând cu cuget curat. Deci să nu descurajăm nici o clipă!…

„Ia aminte, Doamne, starea grea prin care
cu-ntristare-n suflet trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată, trecem fiecare…
Ia aminte, Doamne, lunga noastră jale,
c-aşteptăm răspunsul izbăvirii Tale,
bucuria şi lumina izbăvirii Tale”. (T.D.)

Costel ROTARU – Editorial publicat în Iisus Biruitorul  nr. 6 (774) 31 Ian. – 6 Feb. 2011

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *