Mărturii Meditaţii

Necazurile şi încercările, căi spre mântuire. Accente hrisostomice

Prof.dr.pr. Ioan C. Teşu

„Dumnezeu a dat omului suferinţa din pricina păcatului; dar prin suferinţă pune capăt păcatului” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântul Ioan Gură de Aur, „cea mai strălucită figură a Bisericii creştine din epoca patristică”1, a rămas un model pentru credinţa creştină, nu doar prin scrierile sale teologice sau pentru calităţile sale oratorice, pentru profunzimea învăţăturilor sale, ori pentru caracterul practic al creştinismului pe care l-a practicat, ci şi prin destinul său tragic şi prin „tragedia vieţii sale”2.

Criticând scăderile morale ale vremurilor sale, nu doar la credincioşii obişnuiţi, ci începând cu familia imperială, lucru ce i-a atras adversitatea şi, până la urmă, îndepărtarea sa din Constantinopolul al cărui nivel moral lupta să îl edifice, Sfântul Ioan Hrisostom s-a remarcat prin atitudinea lui eroică în încercări dureroase şi mai ales prin destinul lui măreţşi tragic3. Cele două exiluri, condamnările, umilinţele şi suferinţele la care a fost supus, l-au determinat să-i scrie ucenicei sale Olimpiada: „… aceasta e bogăţia mea, aceasta e cheltuiala păcatelor mele: săcălătoresc necontenit prin asemenea încercări şi ele să-mi vină de la cei de la care mă aşteptam mai puţin”4.

A murit în drum spre locul stabilit pentru a-i fi al doilea exil, după77 de zile de mers pe jos, de umilinţăşi suferinţă, nu înainte însă de a i se descoperi cu o noapte înaintea morţii sale, în vis, Sfântul Mucenic Vasilisc, episcop al locurilor aspre pe unde trecea şi spunându-i: Curaj,  frate Ioane, căci mâine vom fi împreună!”, şi nu înainte de a se împărtăşi şi a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru întreaga-i viaţă, prin ultimele sale cuvinte: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!5. Încercăm, în paginile ce urmează să prezentăm aspectele centrale ale învăţăturii Sfântului Părinte despre valoarea mântuitoare a încercărilor în viaţa creştină, aşa cum le desprindem din operele sale, întărite de însăşi viaţa sa sfântă. Citește în continuare

1 Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria literaturii creştine, volumul al II-lea, Editura Moldova, 1996, p. 118.

2 Ibidem, p. 135.

3 Prof. Teodor M. Popescu, Epoca Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Ortodoxia”, anul X (1957), nr.

4, p. 531. 4 Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil, 17 scrisori către Olimpiada. Scrisoarea a XVII-a, traducere de diac. Ioan I. Ic jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 228.

Lasă un răspuns