Vorbirea fratelui Dan Cioarcă (Valea Dâljii) de la nunta de la Ighiel – 17 iunie 1979
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se bucură Dumnezeu de noi, de toţi. Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit ca, în ziua de astăzi, să ne vedem aici, în locul acesta binecuvântat de El. (…)
„Nuntă s-a făcut în Cana din Galileea. Mama lui Iisus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui.” Deci, din Cuvântul lui Dumnezeu reiese că Mama Domnului era ceva rudenie cu [cei care aveau] nunta şi de aceea era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii.
Slăvit să fie El că, în această chemare, am fost [cuprinşi] şi noi, după cum auzirăţi, de pe toate meleagurile. De pe la ogoare şi din facultate, şi chiar de la oi. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi.
Fraţilor şi surorilor! Când nunta era în toi, Mama Domnului a fost vestitoarea cea dintâi a Cuvântului lui Dumnezeu. Zice Mama Domnului: „Nu mai au vin”. Şi Domnul îi răspunde: „Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie, că încă nu Mi-a sosit ceasul?”. Şi acolo erau nişte vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi Domnul Iisus le spune: „Umpleţi vasele până sus”. Şi ei le-au umplut. Iar El le spune: „Acum duceţi nunului să bea”. Luând nunul vinul, vinul era mai bun decât cel dintâi. Şi Îl cheamă pe mire şi-i spune: „De ce ai făcut lucrul acesta? Toată lumea pune vinul cel bun înainte şi, după ce oamenii beau, îl aduce şi pe cel mai puţin bun. Dar tu ai ţinut vinul bun până acum”. Ei nu ştiau de unde vine vinul acesta, dar slugile ştiau.
Vă aduceţi aminte de cuvântul pe care i-l spune Domnul Iisus lui Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, îi auzi vuietul, dar nu ştii nici de unde vine, nici unde merge. Aşa e cu cel născut din Dumnezeu.
Fraţilor, Domnul Iisus n-a spus: „Spălaţi vasele”. Că vasele erau, după obicei, spurcate. N-a spus: „Spălaţi-le”. A spus: „Umpleţi-le şi duceţi să bea”. Într-un vas plin nu mai încape nimic. Într-un vas plin, curăţit de Domnul, într‑acela nu mai încape nimic. Este Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acela ne curăţă vasele, pe al meu şi pe al tău, fratele meu şi sora mea. Şi să ştiţi că noi suntem nişte vase de piatră în Lucrarea lui Dumnezeu. Vasele de piatră nu se mişcă aşa uşor de la loc sau să se mute dintr-un loc într-altul. Ci rămân stabile, rămân statornice acolo. Aşa şi tu, fratele meu, să rămâi statornic în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Lucrarea în care te-a chemat. Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiecare să rămână în starea în care l-a chemat Domnul”. Nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga. În Lucrarea în care ne-a chemat Domnul şi în care ne-a aşezat, să rămânem statornici până la sfârşitul vieţii noastre. Domnul să ne ajute. (…)
L-am auzit pe fratele vorbind că Apostol Petru spune: „Ştiu că ştiţi lucrurile astea. Dar tot e bine să vă mai aducem aminte de ele”.
În Cuvântul lui Dumnezeu din Cartea Facerii, capitolul 6, începând cu versetul 1, zice aşa: „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor sunt frumoase; şi dintre ele şi le-au luat pe care şi le-au ales”. Şi, cu asta, s-a stricat toată lumea; şi Dumnezeu S-a mâhnit în Duhul Lui şi a spus: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul e carne neputincioasă. Toate întocmirile din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.
Dragii mei, v-aţi întrebat vreodată de ce n-au luat fiii oamenilor din fetele lui Dumnezeu? De ce au luat fiii lui Dumnezeu din fetele oamenilor? De ce? Pentru că femeia e mai atrăgătoare. Mai repede îl trage femeia pe bărbat fie la bine, fie la rău. Domnul să-i păzească pe tinerii noştri, ca să nu mai ia fete din fetele oamenilor. Ci să ia din fetele lui Dumnezeu, din Lucrarea lui Dumnezeu. Şi atunci Dumnezeu nu Se va abate de la noi.
Fratele a spus că părintele nostru Avraam i-a zis la cel mai drept dintre slujitorii săi, la Eleazar: „Pune mâna sub coapsa mea şi jură-mi că nu vei lua nevastă pentru fiul meu Isaac din fetele canaaniţilor”. Şi atunci robul pune mâna şi jură că se va ţine de cuvântul pe care i l-a spus. Fratele meu şi sora mea, eu şi tu am făcut legământ nu cu un om; am făcut legământ cu Dumnezeu. Am jurat că-I vom sluji şi că ne vom ţine de jurământ.
Ne ţinem? Domnul să ne ajute să ne ţinem. Că dacă nu ne ţinem… Uite, servitorul a spus că se va ţine de jurământ. Şi numai dacă femeia n-ar fi venit, atunci ar fi fost dezlegat de jurământul pe care l-a făcut. Atunci eşti dezlegat şi‑s dezlegat de jurământul pe care l-am făcut cu Dumnezeu. El Se ţine de condiţiile pe care ni le-a pus mie şi ţie, fratele meu şi sora mea. Dumnezeu Se ţine de Cuvântul Lui; şi noi trebuie să ne ţinem de hotărârea şi de legământul pe care l-am făcut cu El. Domnul să ne ajute!
În Deuteronom, capitolul 7, versetul 3, spune aşa: „Când Dumnezeu te va duce în ţara pe care ţi-a făgăduit-o, va izgoni dinaintea ta şapte popoare”. Şapte duhuri rele a scos Dumnezeu şi din Maria Magdalena; şi şapte duhuri rele, poate, şi din mine, şi din tine, fratele meu şi sora mea, dacă asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi spune: „Să nu te încuscreşti cu ei”. Nu vă încuscriţi cu lumea! „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume”. „Tot ce este în lume… pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” nu-s de la Dumnezeu, ci din lume. „Şi lumea, şi pofta ei piere, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Domnul să ne ajute să facem voia Lui şi să rămână numele noastre scrise în Cartea Vieţii. (…)
Odată un tânăr căuta să se căsătorească. El avea un prieten căruia i-a pus:
– Vino şi tu la nunta mea.
– Vin, dar eu nu pot să vin singur. Eu mai am un Prieten şi, dacă îmi îngădui să vin cu El, atunci vin.
– Cum să nu! La nuntă nu-i loc pentru un om? Poţi să vii cu El.
Şi… vine cu El şi stă un timp şi, după un timp, când începură muzica, băutura şi strigăturile, invitatul se ridică şi pleacă. Atunci mirele îi spune:
– Prietene, dar acum pleci? Acum când nunta e în toi?
– Apoi, eu ţi-am spus că mai am un Prieten. Şi, uite, Prietenul meu nu mai stă. Şi eu trebuie să ascult, să mă duc cu El.
Când am venit, am găsit un IMS, de am ajuns până aici, şi şoferul nu ştia unde e nunta. Şi-i întreba pe oameni: „Unde-i ospăţul?”. Eu n-am putut să-l las să rămână la asta. Zic: „Ia ascultă, domnule! Noi nu mergem la ospăţ. Noi mergem la nuntă! Deci, dacă vrei să întrebi, întreabă unde-i nunta, nu unde-i ospăţul. Că noi nu mergem la ospăţ, ci noi mergem la nuntă”.
Că iată ce se face la ospeţe! Domnul nu ia parte la ospeţe! Domnul nu ia parte la plăcerile şi la destrăbălările lumii. Şi atunci nu trebuie să iau parte nici eu şi nici tu, fratele meu şi sora mea, care am jurat ca Eleazar şi am făcut jurământ lui Dumnezeu că-L vom asculta şi-L vom urma. Domnul să ne ajute!
Fraţilor şi surorilor! Mă adresez mai mult tineretului. Cu toate că v-am mai spus lucrurile astea, vi le mai spun. Şi, cât Domnul mă va ţine, vă voi aduce aminte de ele. Ca să le ţinem minte şi să căutăm să le împlinim. Când Domnul Iisus era gata să plece, zice în Evanghelia după Ioan, capitolul 16, versetul 5: „Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»”. Adevărata dragoste, adevărata credinţă nu poate să trăiască fără această părtăşie; fără să întrebe, fără să i se spună şi fără să fie întrebată. Cât timp există dragoste între soţ şi soţia lui, câte nu-şi spun şi câte nu se întreabă unul pe celălalt! Toată ziua vorbesc, toată ziua se întreabă. Când s-a pus tăcerea între ei, e un semn dureros… Înseamnă că în inima unuia sau a amândurora a intrat răceala sau îngheţul.
Dragii mei, să luăm exemplu [cum sunt] copiii mici faţă de taţii şi mamele lor. Câte vorbeşte copilul până e mic! Toată ziua întreabă, toată ziua vorbeşte, tot ce gândeşte spune şi tot ce vede întreabă. Ca o păsărică într-o zi călduţă de primăvară, nu-i mai tace guriţa cea micuţă. Tot întreabă şi tot vorbeşte. Ca nişte picuri de miere sunt cuvintele drăgălaşe ale băiatului sau ale fetiţei pe inima părintească. Ar vrea tot mai mult să audă şi să întrebe. Dar, cu părere de rău [vedem] că aceasta ţine numai până la un timp. Şi copiii crescuţi încep să-şi găsească alte plăceri şi să îndrăgească altceva şi-şi uită de părinţii lor. Până când vine [vremea] că poate să stea tata sau mama zile întregi cu copilul în aceeaşi casă, [dorind] ca acesta să-i mai întrebe sau să le mai spună măcar ceva. Cine ar putea măsura atunci durerea unei inimi părinteşti? Părintele îşi va aduce aminte de dragostea copilului din tinereţea lui şi va plânge cu amar, va plânge în singurătatea lui… Poate copilul să-i dea o haină cât de groasă… poate să-i dea o pâine cât de mare (deşi, rari mai sunt care mai au această grijă). Şi părintele se va simţi tot mai străin, ca într-o închisoare de gheaţă, în casa caldă a propriului său copil.
Dragii mei tineri! Şi voi sunteţi acum mari. Poate aveţi şi voi un tată bătrân. Poate aveţi o mamă bolnavă. Poate îngrijeşti în condiţii omeneşti de părinţii tăi, dacă eşti măcar om. Sau, dacă eşti fiară sau demon, nici nu-ţi pasă sau chiar ţi-e ruşine cu părinţii tăi. Dar chiar om să fii şi cu conştiinţă omenească să îngrijeşti de părinţii tăi, nu uita că ei au nevoie de tine. Ei au nevoie nu numai de banii tăi, nu numai de căldura ta, nu numai de pâine a ta. Au nevoie de tine. Caută şi fă-ţi timp să stai de vorbă cu ei măcar din când în când, spunându-le ceva şi întrebându-i ceva cu un cuvânt iubitor. Aceasta îi va face pe ei fericiţi; şi nu numai pe ei, ci, mai ales, pe tine.
Celor căsătoriţi le zic nu eu; Domnul: „Căsătoria să fie ţinută în cinste şi patul nespurcat”. Tinere, iubeşte-ţi nevasta aşa cum e ea: frumoasă, mai puţin frumoasă; deşteaptă, mai puţin deşteaptă. Iar tu, soţie, iubeşte-ţi soţul aşa cum e el: frumos, mai puţin frumos; deştept, mai puţin deştept. Până când, prin iubire, veţi ajunge să fiţi aşa cum trebuie să fiţi. Căci şi Hristos ne-a iubit aşa cum eram. Dragostea lui Dumnezeu să vă facă să acoperiţi totul; să răbdaţi totul. Vorbiţi întreolaltă. Nu ţineţi necaz. Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră. Căci cele mai negre clipe şi cele mai nefericite zile sunt atunci când soţul nu se mai poate întreba nimic cu soţia lui. Domnul să vă păzească de aceste gânduri rele şi nepotrivite. Şi să ajungeţi la pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi cu toţii.
Sunt aici fraţi mai mulţi care să vorbească şi cu dar mai mare şi mai învăţaţi… Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoaştem cu toţii, spune aşa: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel”. Deci, dacă alţii ar vrea să vorbească şi ei, de ce să-i împiedic eu sau să fiu o sarcină sau o piatră de poticnire pentru cineva? Domnul să ne păzească! Totuşi mă adresez scumpilor noştri tineri pe care Dumnezeu i-a [rânduit] să se unească unul cu altul, să se bucure în ziua de astăzi: în bucuria frăţiilor voastre, ne bucurăm noi toţi. Toată adunarea care e aici se bucură în bucuria frăţiilor voastre.
Dragul meu tânăr mire, frăţior: să ştii că frăţia ta ai dus o cruce, ai dus o sarcină până acum, după cum spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”; „Luaţi jugul Meu că e bun şi sarcina Mea este uşoară. Învăţaţi de la Mine că Eu sunt blând şi smerit cu inima”. Să ştii că, dacă până acum ai dus o sarcină, de acum încolo sarcina frăţiei tale nu se uşurează. Sarcina frăţiei tale se mai îngreunează cu o jumătate. De ce? Pentru că surioara are şi ea o sarcină. Şi ea, fiind socotită ca un vas mai slab, frăţia ta eşti dator să-i ajuţi, să duci şi sarcina ei. „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (atât frăţiile voastre, cât şi noi, toţi), ca să împlinim legea lui Hristos. Domnul să ne ajute.
Dumnezeu să vă binecuvânteze cu ascultare de El, cu ascultare de părinţi, cu pace şi cu dragoste.
Binecuvântaţi să fie şi părinţii fratelui şi ai surorii, că v-au crescut după voia lui Dumnezeu şi nu v-au lăsat să vă încuscriţi cu alte neamuri (nu vorbim de neamuri străine, ci de cei care nu-s din Lucrarea lui Dumnezeu, ci din alte lucrări), ca să nu înmoaie inima poporului şi să nu tânjească şi fraţii – după cum spuse fratele că sunt mulţi fraţi şi surioare care nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu şi se încuscresc cu alţii. Dumnezeu a voit să vă ajute să vă găsiţi – aşa cum i-a spus Avraam lui Eleazar – soţul şi soţia după voia lui Dumnezeu şi după planul Său, şi… după frăţiile voastre.
Deci „pacea lui Hristos la care aţi fost chemaţi să alcătuiţi un singur trup să locuiască din belşug în inimile voastre”! Dragostea lui Dumnezeu să vă ajute să trăiţi în pace şi în dragoste şi să acoperiţi totul.
Duhul lui Dumnezeu să vă sfinţească pe deplin; şi trupul vostru, şi sufletul vostru, şi duhul vostru să fie păzite întregi până la venirea Domnului”. El e bun şi va face lucrul acesta!
Slăvit să fie Domnul!
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 5
