Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home NEVINOVAŢII LUI DUMNEZEU

NEVINOVAŢII LUI DUMNEZEU

NEVINOVAŢII LUI DUMNEZEU

1. Nevinovaţii lui Dumnezeu se silesc să facă cel mai puţin rău pe lume
şi cel mai curat bine posibil la nivelul lor.
De aceea ei sunt apăraţi de Dumnezeu
împotriva oricui îi asupresc.
Nu-l asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi Apărătorul lui!

2. Omule care eşti pentru o clipă pe un scaun mai înalt,
pe care ieri n-ai fost
şi pe care mâine sigur nu vei mai fi,
– ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care o ai în mână acum.
Cea mai mare grijă să o ai să nu osândeşti pe nici un nevinovat!

3. Fapta ta ţine o clipă, dar urmările ei pot fi veşnice.
Puterea ta poate ţine numai o zi, dar ceea ce faci acum contează pe veşnicie.
Nu te îmbăta nici de glorie,
nici de alcool,
nici de ură ori de răzbunare,
ca să faci nedreptate celor cinstiţi care îţi sunt aduşi ori vânduţi.
Nu le face nici un rău!
Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la timp şi-l plăteşte acum veşnic (Mt 27, 19).

4. Orice păcat este grăitor şi strigător.
Grăitor printre oameni
şi strigător către cer.
Vorbeşte şi împotriva lui Dumnezeu, şi împotriva oamenilor.
Căci orice păcat este o atingere şi o vătămare nu nu-mai a voii lui Dumnezeu,
ci şi a dreptului cuiva dintre cei apropiaţi Lui şi se-menii noştri.

5. O înjurătură nu este numai o murdărie aruncată spre Faţa lui Dumnezeu
sau spre a fiinţelor şi lucrurilor Sfinţeniei Lui,
– ci este şi o insultă vătămătoare pentru o mamă,
pentru un nume,
pentru o ureche
şi pentru o iubire sfântă
sau pentru mai multe!

6. O minciună este nu numai o lovitură dată Adevărului,
ci este şi o păgubire sau insultă adusă vreunui om în vreun fel.
O lăcomie, tot aşa.
O desfrânare, tot aşa.
O tâlhărie, o violenţă, o înşelăciune, la fel.

7. Cu cât se înmulţesc păcatele pe pământ, cu atâta strigătele lor la cer
şi ţipătul lor în lume
răsună mai strident, mai urât şi mai vinovat…

8. Sângele nevinovat strigă (Fac 4, 10).
Libertatea sugrumată de silnicie strigă (Fac 6, 11).
Cinstea întinată de desfrânare şi destrăbălare strigă (Fac 18, 20).
Dreptatea sugrumată de lăcomie strigă (Iac 5, 4).
Sufletele celor prigoniţi din pricina credinţei şi a mărturisirii lui Hristos strigă (Apoc 6, 10).
Toate aceste păcate şi celelalte asemenea acestora strigă neîncetat către Dumnezeu,
iar Dumnezeu vine totdeauna în apărarea lor.

9. Ce grozav este strigătul nevinovăţiei sugrumate,
al Libertăţii sugrumate,
al Dreptăţii, al Cinstei, al Credinţei, al Adevărului – sugrumate de nelegiuirea oamenilor!
Strigătul acestora răzbate din morminte, din ziduri, din pustiuri,
din orice loc unde este sugrumat un nevinovat
– şi totdeauna ajunge până la Dumnezeu.
10. Nu există ceva care să poată face să tacă glasul unei dreptăţi sugrumate!
Nici ceva care să-l poată acoperi vreodată ori să-l salveze pe acela împotriva căruia strigă o dreptate sugrumată.

11. Dragul meu, să nu-ţi acoperi niciodată nici ure-chile, nici ochii tăi, ca să nu vezi ce strigător la cer şi ce ţipător la oameni este păcatul pe care îl faci şi îl acoperi tu.
Din cel mai ascuns întuneric,
de sub cele mai bine aranjate hârtii,
peste cele mai bine puse la punct măsuri de preve-dere pe care le-ai luat,
nelegiuirea ta strigă,
iar Dumnezeu o aude!

12. Dumnezeu va interveni mai curând sau mai târziu, dar sigur, cu pedeapsa Lui împotriva asupritorului celui drept.
Nu uita acest lucru pe care foarte mulţi îl uită sau îl neglijează până în clipa osândei.
Îngrozeşte-te de urmările fiecărui păcat – şi nu-l face.

13. Cu toate păcatele tale din trecut, vino la Iisus. Mărturiseşte-le şi părăseşte-le sub Crucea Domnului, ca Sângele Său să ţi le spele şi să le facă să tacă pentru totdeauna.
Căci numai acoperite cu Sângele lui Iisus Hristos pot tăcea păcatele fiecăruia dintre noi.
Altfel nu!

14. De păcatele viitoare, fereşte-te cu groază, ca de ţipătul cel mai fioros şi acuzator.
Fugi de orice formă a păcatului
şi îngrozeşte-te de el ca de gândul că vei fi alungat de pretutindeni cu huiduielile şi strigătele cele mai urâte. În văzul şi auzul tuturor. Teama aceasta să te ducă la mântuirea ta.

15. Deşi eşti tăgăduit de nebunia minţii noas¬tre, Doamne,
şi eşti insultat de prostia gurii noastre
sau eşti jignit de răutatea acelor cărora neîncetat le arăţi bunătatea, grija şi dragostea Ta,
Tu totuşi nu încetezi să ne iubeşti
şi să ne chemi, şi să ne aştepţi îndelung.
Aceasta este numai pentru că bunătatea Ta, Doam-ne, este nebănuit de mare, de iertătoare, de milostivă faţă de noi.

16. Când oamenii, plini de vicleşug şi de prefă-cătorie
sau plini de îngâmfare sau de prostie,
falsifică Adevărul Tău, Doamne,
şi dezbină Biserica Ta
ori modifică şi deformează învăţăturile Tale
şi răstălmăcesc Evanghelia Ta,
şi profanează lucrurile Tale sfinte
– şi totuşi Mâna Ta nu-i bate şi Dreptatea Ta nu-i trăsneşte pe nelegiuiţi –,
este numai pentru că bunătatea Ta, Doamne, are şi are încă milă! Nu vrea să piară nimeni. Ci aşteaptă şi nădăjduieşte să se trezească în cei vinovaţi conştiinţa stării lor de păcat
şi pocăinţa adevărată pentru el.

17. Când sufletul se lasă cu plăcere în braţele ispitei şi cu îndrăzneală păcătuieşte împotriva Voii Tale, Doamne,
numai o puternică lovitură a milei Tale îl poate sal-va.

18. Când gura vinovată vorbeşte fără frică cuvinte îndrăzneţe împotriva voii Tale, Doamne, a rânduielilor Tale şi a lucrurilor Tale cele sfinte,
când inima trufaşă, neascultătoare şi îndărătnică – în loc să se pocăiască, ascultând de mustrările Cuvân-tului Tău şi de îndemnurile fraţilor săi spre a părăsi pă-catul său…
şi când el, omul trufaş, în loc să facă ce este bine, se ridică învinovăţind pe alţii,
judecând pe alţii,
pedepsind pe alţii,
– nimic nu-l mai poate scăpa de pedepsirea Ta.

19. Când Tu, Doamne, totuşi nu-l loveşti îndată pe nemernic şi nu Te răzbuni asupra lui,
şi nu grăbeşti plata neascultării sale,
– este numai pentru că bunătatea Ta cea nesfârşită amână şi amână mereu aducerea la îndeplinire a sentinţei date împotriva răului.
O, cât de bun eşti Tu, Doamne, cu noi cu toţi! Dar mai ales cu unii!

20. Tu, Doamne, eşti atât de bun, atât de bun!
Tocmai de aceea va fi vai de acela care dispreţuieşte bunătatea Ta. Şi care rămâne până la sfârşit în neascultarea şi în păcatul său.
Vai de acela care nu înţelege vremea cercetării Tale, Doamne (Lc 19, 44).
Nu lăsa pe nimeni să nesocotească răbdarea Ta.
Amin.

Numele Biruitorului / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!