Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Bucuria pãcatului

1 – Bucuria nelegiuitã a celor ce atrag la ei pe un suflet dezbinat, va fi multã vreme un adãpost sub care dezbinatul va putea trãi acum pe fațã, ceea ce mai înainte trebuia sã ținã în ascuns.
Cãci toți amãgitorii lui, având și ei fiecare de ascuns câte ceva, pe care el trebuie sã-l acopere, vor acoperi și ei la rândul lor ceea ce vãd la noul lor frate cãzut.
Astfel o mânã va murdãri pe alta.
Un pãcat va acoperi pe altul.
Și o nelegiuire va justifica pe alta.
Așa ocolesc oamenii marea și pãmântul, ca sã ajungã la osânda veșnicã (Matei 23, 15).

2 – Cine s-a întinat odatã, cu mult mai lesne îi va fi s-o facã a doua oarã.
Cine s-a rupt odatã din locul unde s-a nãscut, puțin îi mai pasã unde se mai oprește apoi.
Și cât stã.
Pentru cã nici un hristos mincinos și nici o credințã falsã, nu poate da pacea și siguranța sufletului.
De aceea cei rãi n-au pace.

3 – Numai Domnul îl ține pe cineva statornic. Dar îndatã ce omul s-a alipit de pãcat, cãlcându-și statornicia, el nu mai are stabilitate, cãci el s-a rupt de Dumnezeu care Singurul îl ține sã nu cadã.

4 – Pãcatul va duce mereu sufletul ademenit pe unde se va simți el mai la adãpost. Spre a fi mai ascuns și mai liber sã facã tot ce vrea, neîmpiedicat.
Iar inima cea împietritã, îl va apãra cel mai sigur, ori în care peșterã s-ar îngropa.
Vai de sufletul nefericit, ajuns în aceastã stare!

5 – Inima împietritã este cel mai mare și cea mai vrãjmașã piedicã în calea oricãrei învieri și în calea oricãrei mântuiri (Romani 2, 5).

6 – Dacã nu poți sã mergi la fratele tãu, sau la vecinul tãu, dacã nu-l poți iubi și ierta, dacã nu poți face nici un bine cuiva, – – atunci vinovatã este numai inima ta, care s-a împietrit fațã de acela cãruia ești dator toate acestea!
Despietrește-te!

7 – Poate cã fațã de toți ceilalți, inima ta este moale, caldã, simțitoare, dar în partea dinspre acela cãruia nu-i mai poți face bine inima ta ți s-a împietrit.
Atunci dã piatra la o parte! Aceasta este porunca Domnului, ca în fața mormântului în care putrezise Lazãr din Betania.

8 – Dacã nu poți asculta Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, cu o inimã primitoare, smeritã și înfrânatã, dacã nu poți simți o dragoste fierbinte de Hristos și dacã nu poți urma cu o temere sfântã, toate îndemnurile Duhului Sfânt, atunci aceasta este din pricina împietririi inimii tale…
Atunci cutremurã-te și începi sã plângi. Pânã ți se va da piatra inimii la o parte.

9 – Ia seama: cât se mai zice “astãzi”, despietrește-ți inima. Și primește-L pe Domnul Iisus Hristos acum.
Și primește cu ascultare sfatul și chemarea fraților.
Deschide-ți inima ta astãzi, pânã când nu este prea târziu și pânã când nu te va îngropa neascultarea și pãcatul în vreo peșterã, în care apoi sã pieri pe vecii vecilor (Evrei 3, 13).

10 – O, ce viitor grozav așteaptã pe o inimã împietritã.
Cãci adesea cu o inimã de piatrã omul trufaș nu mai vine niciodatã la Hristos, fiindcã nu mai vrea sã se pocãiascã.

Traian Dorz, din “Crucea mântuitoare”

Lasă un răspuns