În popor, auzim deseori această vorbă: „De ce cauţi nod în papură!?” Această vorbă populară arată cât de înveninată este dorinţa omului rău care osândeşte pe semenul său. Într-adevăr, rămâi scârbit şi îndurerat de omul iscoditor şi invidios, care, la ceas de răzbunare, varsă tot veninul împotriva fratelui său, aducându-i aminte chiar şi de cele mai mărunte greşeli. În această zonă, întrebarea populară de mai sus îşi are rostul ei. Dar ea nu se potriveşte chiar peste tot.
Ea trebuie lăsată în zona populară, căci dacă o aduc pe târâm evanghelic, fără discernământ, contrazic Evanghelia. A aduce această vorbă, ca să-mi îndreptăţesc neputinţele mele, înseamnă să contrazic cuvintele Domnului, Care zice: „Cel care va strica una din aceste porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor” (Matei 5, 19). În tâlcuirea patristică, „foarte mic în Împărăţia cerurilor” înseamnă a fi osândit. Aşadar, dacă mă pornesc împotriva celor care îmi arată o rană ascunsă cu întrebarea: „De ce cauţi nod în papură?”, în fapt, mă pornesc împotriva celor care, văzând că este călcată o poruncă, chiar şi una din cele „foarte mici”, caută să mă îndrepte ca să nu cad sub osândă.
Ce trist este că, atunci când vrei să adânceşti anumite aspecte ale vieţii duhovniceşti, când vrei să recuperezi o ierarhie a valorilor pe care o vezi răsturnată, eşti întrebat cu bănuială: „De ce cauţi nod în papură?”…
Omul este dator să înveţe toată viaţa şi să se cerceteze pe sine în lumina Poruncilor, dacă este în credinţă. Suntem cu toţii datori să lucrăm, cu frică şi cutremur, la mântuirea noastră, iar dacă vedem o abatere de la calea cea dreaptă, fie şi una „foarte mică”, să nu ne împietrim inimile, ci cu smerenie şi în grabă să revenim la ceea ce este conform cu „dreapta cinstire”. Pentru mine, a fost mobilizator şi cutremurător să citesc în Dogmatica Părintelui Dumitru Stăniloae aceste cuvinte: „Toate cântările bisericeşti sunt pătrunse de texte din Sfânta Scriptură şi toate actele liturgice şi sacramentale actualizează în mod eficient momente din Sfânta Scriptură… Scriptura fără aplicarea ei în Liturghie şi în celelalte Taine se usucă, se desfigurează” (Dogmatica, vol. I, 2003, p. 62). Cu adevărat, un cuvânt greu, cine îl poate primi? (cf. Ioan 6, 60)! Ca să poţi primi acest cuvânt, îţi trebuie smerenie şi luminare de Sus.
Cu alte cuvinte, chiar dacă eu mă sârguiesc singur sau împreună cu alţii să înţeleg, de exemplu, relatarea evanghelică cu Buna Vestire, dacă în ziua de 25 martie nu mă fac contemporan cu acest eveniment printr-o participare vie, concretă şi deplină la slujbele bisericeşti din această zi, înţelegerea mea cu privire la acest eveniment „se usucă şi se desfigurează”. Descrierea evanghelică despre Buna Vestire „este adusă la zi” în ziua de 25 martie printr-un program liturgic foarte bogat. Şi aşa stau lucrurile cu toate evenimentele mântuirii descrise în Biblie, cărora le corespunde câte o sărbătoare bisericească.
Cel care nu are o elementară smerenie şi măcar puţină luminare de Sus, citind aceste cuvinte profetice ale Părintelui Dumitru Stăniloae, va spune şi de această dată că, prin reproducerea lor în acest editorial, căutăm „nod în papură”. Dimpotrivă, cel care este smerit şi sincer va tresări şi va aduce mulţumire pentru acest mod profund de a înţelege şi trăi viaţa duhovnicească. Da, fraţilor, prin timpul liturgic şi harul lui Dumnezeu, evenimentele evanghelice devin un permanent astăzi.
Până când ajunge la sfinţenie, omul descoperă mereu „noduri” în viaţa sa. Sfinţii Părinţi spun că, dacă Dumnezeu ne-ar arăta deodată toate „nodurile”, ne-am pierde în disperare şi nebunie. De aceea ni le descoperă pe rând cu multă răbdare şi dragoste.
Preot Petru RONCEA
