Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Noi nu suntem aici singuratici, nici nu suntem veşnici.

Noi nu suntem aici singuratici, nici nu suntem veşnici.

Noi nu suntem aici singuratici, nici nu suntem veşnici.

Când i-a vorbit lui Iuda: „Ce ai de făcut, să faci mai repede”, au înţeles că Mântuitorul îi spune să ducă să cumpere de-ale mâncării pentru Paşti. N-au înţeles… Când a vorbit cu samariteanca, ea nu înţelegea. De-atâtea ori vorbim cu oamenii – şi chiar cu fraţii şi cu credincioşii – şi nu ne înţelegem deplin gândurile fie dintr-un motiv, fie dintr-altul: fie n-avem noi cuvinte de ajuns, fie n-au ei, ceilalţi, înţelegere de-ajuns. Şi-atunci spunem despre un lucru şi suntem înţeleşi despre altul. Şi această neînţelegere şi nepotrivire de gânduri creează apoi stări diferite şi împotriviri. Şi din cauza aceasta lucrurile nu merg, de multe ori, cum ar trebui să meargă. Însă dacă noi avem Duhul Domnului în noi şi ne străduim ca duhurile noastre să fie liniştite în faţa lui Dumnezeu şi gata să asculte Cuvântul Său, Dumnezeu ne dă înţelepciunea care vine de Sus şi care ne ajută apoi să ne pătrundem inima şi gândurile de acelaşi adevăr care să ne facă nu numai să nu ne despărţim unii de alţii, ci ne încheagă strâns, pentru că ne înţelegem cu inima, nu cu buzele şi cu cuvintele. Fiindcă o astfel de înţelegere este cea adevărată. Şi pe asta a dorit Domnul s-o stabilească şi între El şi noi, şi între noi şi noi, unii cu alţii.

Preaiubiţii noştri fraţi, eu mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceasul acesta şi pentru ocazia aceasta. Eu presimt că aceasta este, poate, ultima dată când noi ne mai putem întâlni şi ne putem vorbi unii altora gură către gură, ochi către ochi şi inimă către inimă. Împrejurările s-au schimbat. A trecut peste jumătate de secol de când, umblând printre fraţi, fie că am auzit unii despre alţii, fie că ne-am mai întâlnit adeseori cu alţii şi ne-am împărtăşit din gândurile noastre şi din adevărurile pentru care ne-a chemat pe noi Dumnezeu să facem parte din această Lucrare în care de bunăvoie am venit fiecare şi ne-am legat cu legământ în faţa lui Dumnezeu că vom fi ascultători, că vom fi uniţi unii cu alţii, că vom avea părtăşie unii cu alţii, pentru ca Sângele lui Hristos să ne poată spăla şi curăţi de orice păcat. Prin voia lui Dumnezeu am venit în această Lucrare. Unii mai de mult, alţii mai de curând. Prin voia lui Dumnezeu am avut noi în mijlocul nostru oameni plini de Duhul Sfânt, care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu şi de la care am primit această solie, în lucrul cărora am intrat noi. Şi acum, la rândul nostru, facem o lucrare care implică în ea o mare răspundere şi de felul cum o facem, şi de materialul din care construim noi lucrarea aceasta, şi de felul cum se va prezenta ea în faţa marelui nostru Dumnezeu şi Stăpân, Care va trece pe la lucrarea fiecăruia dintre noi şi ne va da răsplata potrivit cu felul în care am lucrat şi-n care am avut conştiinţa şi temerea de Dumnezeu când am venit în Lucrarea aceasta şi tot timpul cât am [lucrat].

Noi nu suntem aici singuratici, nici nu suntem veşnici. Dumnezeu ne-a tocmit ca pe lucrătorii aceia din piaţă: pentru o vreme. Şi ne-a trimis să lucrăm acolo unde ne-a aşezat El. Dar ne-a spus: „Fiecare veţi primi o răsplată potrivită cu lucrul pe care îl faceţi”. Căci fiecăruia îi va veni odată vremea să-i fie cercetată lucrarea pe care a făcut-o şi să i se socotească felul cum a lucrat.

Lucrarea nu-i a noastră. E a lui Dumnezeu. Cei care au fost înaintea noastră ne-au lăsat nu numai dreptarul învăţăturii sănătoase după care să lucrăm, ci ne‑au lăsat şi pilda vieţii prin felul cum au lucrat ei înaintea noastră. Nouă ni s-a poruncit: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”. (…)

133. „AM UMBLAT TOTDEAUNA ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU”
O parte din cuvântul fratelui Traian Dorz de la un sfat frăţesc prilejuit de chemarea plecării sale la Manila – 1985

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!