16. Cuvântul lui Dumnezeu, fiind absolut complet, nimeni nu mai are absolut nimic de adăugat la El și nici de scăzut, după cum este scris (Apoc. 22,18-19; Deut. 4,2; Prov. 30,6; Ecles. 3, 14).
Oricine dorește mântuirea, o află deplin în felul scris în El; oricine adaugă ceva la acest scris se osândește singur; dar și oricine scade ceva.
17. Când am venit noi în lume, Cuvântul era adus de Tatăl.
Când am venit în Oastea Domnunlui, Oastea era adusă de Duhul Sfânt.
Acum niciunul n-avem nici voie și nici nevoie să adăugăm nimic Cuvântului și nici învățăturii Oastei.
Oricine e atinge să adauge sau să scoată ceva este un blestemat, un anatema, un nelegiuit.
Și va fi osândit împreună cu stricătorul Adevărului și cu călcătorul Poruncii.
18. Nu învățătura este rea, ci tu ești rău, stricătorule!
Nu Calea credinței trebuie schimbată, ci mersul tău cel rău trebuie schimbat.
Și nu Cuvântul lui Dumnezeu are nevoie să fie corectat, ci purtarea ta, neascultătorule! Căci răul nu este în afară de tine, ci este înăuntrul tău.
19. Temelia nu și-o mai poate alege nimeni, fiindcă ea este una și a fost pusă și ea este Hristos; dar materialul clădit deasupra și-l alege fiecare singur, după inima lui, după mintea lui și după voia lui.
Iar pentru aceasta va răspunde numai singur el, cel ce și-a ales lemne, fân sau trestie în loc de aur, argint și pietre.
Fratele Traian Dorz – Crucea Mântuitoare cap. 27 – Marea și ultima biruință – pg. 194-195
