Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home NU M-AM SOCOTIT VREDNIC (Luca 7, 7)

NU M-AM SOCOTIT VREDNIC (Luca 7, 7)

NU M-AM SOCOTIT VREDNIC (Luca 7, 7)

Sutaşul despre care ne vorbeşte atât de clar Sfântul Evanghelist Luca îngrijise de binele cultural-religios al poporului său, îi zidise o şcoală şi avea inimă milostivă pentru cei bolnavi. Robul din casa lui poate că era sclavul său.

Bunătatea este darul lui Dumnezeu. Cine a intrat în posesia acestui mare dar, asemeni Domnului Iisus, inima-i colaborează cu mâna. Să nu iubim numai cu vorba. Urmaşii Domnului Iisus să ajute pe cei bolnavi şi nevoiaşi cu rugăciunea cât şi cu partea materială.

Observăm credinţa sutaşului mereu crescândă în desco-perirea Domnului Iisus. Trimite bătrâni din Israel la Domnul Iisus cu rugămintea. Domnul Iisus vrea să vină să vindece pe robul bolnav. Sutaşul vine în persoană şi-i cere „un singur cuvânt”. Domnul Iisus îi dă cuvântul şi fapta vindecării este realizată. Iată ce poate face Domnul Iisus cu cuvântul, înfăp-tuind minune în lumea fizică, şi ce poate face în lumea spirituală este uimitor.

Să imităm pe sutaş, să căutăm ajutorul Domnului Iisus în folosul altora, şi prin aceasta să ne mântuim şi noi.

Din această întâmplare, învăţăm:

– să cunoaştem adevărul despre Domnul Iisus, buna dispoziţie desăvârşită a Sa. El n-a discutat cu bătrânii referitor la cererea lor: „Face să-i faci acest bine” (Lc 7, 4-5). Iisus le-a împlinit cu bucurie dorinţa şi „a plecat cu ei” (Lc 7, 6);

– Iisus Domnul n-a făcut obiecţiuni la modificarea propu-să de sutaş, deşi era pe drum.

– Iisus Domnul a citit în inima sutaşului şi a văzut adevărata-i umilinţă.

– Domnul Iisus nu este dornic să dojenească. El acceptă părerea noastră bună. El a primit fără întârziere cererea şi credinţa sutaşului, dând cu bucurie ceea ce I s-a cerut, potrivit cu dorinţa exprimată. Iubirea faţă de păcătoşi a făcut să uite de Sine, dispoziţia de a face pe plac, zelul Său de a-Şi împlini misiunea sfântă, să ne încurajeze, rugându-ne Sfintei Treimi în Numele Domnului Iisus prin Duhul Sfânt pentru noi şi pentru toţi fraţii noştri şi cei ce ne-nconjoară.

Puterea de acţiune conştientă a Domnului Iisus, cazul:

– nu-L pune la îndoială. Era ceva ciudat. Slăbănogul se chinuia cumplit; şi oricare ar fi boala, Domnul spune: „Am să vin şi să-l tămăduiesc!”

– Domnul vrea să Se ducă, deşi slăbănogul zăcea fără de nădejde;

– Domnul Iisus vorbea despre tămăduire: Venirea Lui asigură tămăduirea;

– nu-L interesa procedura. Fie că El vine sau nu vine, prin puterea Cuvântului Său, rezultatul va fi acelaşi;

– pentru Domnul Iisus credinţa sutaşului este de mare importanţă. Se bucură mai mult decât de tămăduirea bolna-vului. Harul acţionează temeinic, chiar cu linişte deplină. Să nu deznădăjduim, ci să avem credinţă tare!

Metoda de lucru a Domnului Iisus este durabilă; prin Cuvântul Său şi prin credinţa omului. Credinţa omului şi Cuvântul Domnului sunt temeiuri de bază, esenţiale pentru toate timpurile şi toate împrejurările. Aceasta ne îndeamnă să ne întoarcem la felul Său original de lucru în domeniul creaţiunii. Vindecarea prin puterea Cuvântului Său, de la distanţă, este o mai mare minune decât dacă era El de faţă. Mijloacele Sale de tămăduire corespund adevăratei umilinţe. Noi nu cerem semne şi minuni, căci Cuvântul Său ne este de ajuns (cf. Lc 7, 7).

Această metodă plăcută este potrivită unei credinţei mari. Credinţa adevărată se sprijină pe puterea Cuvântului mai mult decât pe toate lucrurile vizibile. Sutaşul s-a bazat pe Cuvântul ordonator, raţional al lui Dumnezeu. Această concluzie raţională l-a ridicat pe culmile înaltei conştiinţe (cf. Mt 8, 9) şi se bucură de reuşită sigură. Nimeni nu se poate împotrivi poruncilor divine, nici chiar demonii. Cuvântul lui Dumnezeu este tot ce ne trebuieşte. Să folosim Cuvântul, să‑L rugăm pe Domnul să ni-l facă cunoscut şi să I se arate puterea. Să pornim în Numele Lui şi să ne bizuim pe cuvântul Său. Numai puterea lui Dumnezeu este nemărginită; iar credinţa nu cunoaşte alte hotare decât pe Dumnezeu Personal. Ca munţii să fie străpunşi sau mutaţi, ca diavolii să fie biruiţi, e de-ajuns numai un Cuvânt. Un Cuvânt al Domnului este suficient, şi păcatul meu este nimicit, trupul va învia din ţărâna pământului unde a fost aşezat, şi amândouă, sufletul şi trupul, se vor preamări.

Cuvântul omului de cuvânt, înduhovnicit prin Harul Domnului, valorează mai mult decât asigurarea umană scrisă a omului lipsit de caracter. Nu încercăm a-I prescrie noi drumul prin care Domnul Iisus să vină la noi şi să ne binecuvânteze, chiar dacă am avea această libertate; căci prin cuvânt a făcut ca Numele Său să strălucească mai presus decât orice în Univers. Minunile orbesc, Cuvântul luminează, credinţa mântuieşte.

Binecuvântează-ne, Doamne Iisuse, numai prin voia Ta şi prin Cuvântul Tău, fă-ne vrednici prin Har, ajută-ne să Te primim, să Te iubim, să ne-nchinăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iisuse, vino la noi! / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *