Meditaţii

Nu uita recunoştinţa şi ascultarea cu care Îi eşti dator lui Dumnezeu

1. Dintre toţi psalmii de rugăciune şi de durere strigaţi către Dumnezeu în cele mai amare stări ale sufletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist şi mai dureros ca Psalmul 88.
O, ce întuneric vine uneori peste viaţa noastră! Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă şi încrezătoare.

2. În toţi ceilalţi psalmi de durere mai străluceşte pe ici, pe colo şi câte o rază de lumină.
În fiecare din ei mai este şi câte un luminiş de speranţă în mijlocul marilor încercări şi primejdii,
– dar în acest psalm nu este nici una.
Ci de la începutul şi până la sfârşitul lui, sufletul bântuit de toate puterile întunericului se chinuieşte fără nici o rază de mângâiere,
într-adevăr, în groapa cea mai de jos.
Domnul ne trece şi prin astfel de stări, pentru ca să ştim să-i ajutăm pe alţii când vor ajunge aşa.

3. Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări şi exemple pentru ieşirea din oricare ispită, din orice primejdie sau încurcătură
în care ar putea ajunge un om,
un neam sau un rând de oameni,
în orice loc sau vârstă din viaţa lor.
Toate fiind scrise pentru ca noi să putem cunoaşte (Lc 1, 4)
şi să putem crede (In 20, 31),
ca să ne putem mântui – nădăjduind totdeauna
şi rugându-ne neîncetat.

4. …Pentru ca să putem cunoaşte că există şi astfel de stări, de aceea au fost lăsate toate acestea.
Pentru acele stări de care nu pot fi altele mai grele,
au fost scrise şi cuvintele acestui psalm
şi pentru ca noi să putem crede că, prin puterea lui Dumnezeu, există totuşi scăpare până şi din astfel de locuri!…

5. Sufletul părăsit chiar şi de către cei mai apropiaţi ai săi trebuie să înţeleagă totuşi că totdeauna mai rămâne o nădejde pentru el: Dumnezeu, către Care mai poate înălţa un strigăt.
De această unică şi ultimă nădejde să se agaţe omul cu toată puterea,
ca un naufragiat de o stâncă.

6. Dacă ai fost cumva căzut într-o stare asemănătoare cu cea descrisă în Psalmul 88, atunci ştii că în astfel de cazuri şi de stări numai singură puterea lui Dumnezeu te mai poate însoţi, ajuta şi salva.
Iar dacă şi pe tine te-a ajutat şi salvat Dumnezeu, – nu uita niciodată şi nicăieri, până la moartea ta, nu uita recunoştinţa şi ascultarea cu care Îi eşti dator lui Dumnezeu pentru salvarea ta; şi semenilor tăi să le ajuţi când şi ei vor fi aşa.

7. Dacă încă n-ai trecut, teme-te şi umblă smerit înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mândri şi nu te bizui nici pe agilitatea ta, nici pe poziţia ta, nici pe relaţiile tale, nici pe nimic omenesc sau drăcesc,
şi nu face mai departe răul, îndărătnic şi nepăsător, pentru că nici nu ştii ce te poate aştepta peste un pas şi peste o clipă.

8. Gândeşte-te că mânia lui Dumnezeu
– sau bunătatea Lui –
te poate trânti când nici nu te gândeşti, în groapa cea mai de jos,
ori ca o pedeapsă pentru trufia ta,
ori ca o încercare pentru credinţa ta,
ori ca o lecţie pentru alţii.
Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui Viu (Evr 10, 31).

13. DURERE ŞI RĂBDARE

Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Lasă un răspuns