În ziua de Sfântul Ilie, Oastea Domnului din Bucureşti, în secţii unite, cheamă la o adunare frăţească pe ostaşii Domnului din împrejurimi – înţelegem, din jud. Ilfov şi din cele vecine. Vrem să ne cunoaştem în Domnul. Va fi o zi de concentrare duhovnicească. Am ales ziua Sfântului Ilie, pentru a arăta cum înţelegem noi, ostaşii, să prăznuim pe aleşii Domnului din veac.
Dimineaţa, fraţii iau parte la slujba Sfintei Liturghii, la bisericile «Sfânta Treime» din Ghencea (pr. Vasile Ouatu) şi «Kalinderul» str. Doamnei (pr. Arhim. Iuliu Scriban). La Ghencea (Calea 13 Septembrie Nr. 211) va avea loc şi solemnitatea legământului celor pregătiţi pentru ostăşia Domnului.
După-amiază, la ora trei, va avea loc adunarea, sub conducerea pr. Iuliu Scriban, în sala căminului cultural – Cărămidarii de Jos, str. Piscului, nr. 5, prin Calea Văcăreşti.
Fraţii să grijească de partea Martei. Şi cu toţii împreună, de partea Mariei. Fraţii de departe, dacă pot veni, sunt aşteptaţi cu dragoste. Cei din preajma Bucureştilor şi judeţului, sunt obligaţi a veni“.
Pr. V. Ouatu, Alex. Lascarov-Moldoveanu, I. Gr. Oprişan.
Cum a decurs Adunarea…
– Desfăşurarea programului adunării din Bucureşti –
- Mulţimea întreagă a ostaşilor intonează cântarea „Apărătoare Doamnă“
- Părintele I. Scriban rosteşte rugăciunea şi un cuvânt de deschidere.
- Din încredinţarea mitropolitului Nicolae al Ardealului, preotul Gh. Secaş salută adunarea, împărtăşindu-i în acelaşi timp binecuvântarea de la Sibiu.
- Fr. I. Gr. Oprişan citeşte mişcătoarea scrisoare a Părintelui Iosif Trifa. A fost un moment înălţător; toate inimile au fost mişcate şi lacrimile s-au vărsat din ochii tuturor.
- Vorbeşte părintele protopop A. Nistor de la Sf. Gheorghe, arătând cum ţara noastră poate fi asemănată cu un slăbănog ce are adâncă trebuinţă de un Samarinean.
- I. Gr. Oprişan, cuvântare.
- Pr. Ghe. Secaş, cuvântare.
- Ing. E. Popescu (Galaţi) cuvântare.
- Pr. V. Ouatu, cuvântare.
- Pr. St. Zidărescu, (Săruleşti), cuvântare.
- Gh. Munteanu (Hunedoara)
- A. Balaşcu (Sibiu)
- A. Ciocănescu (Prahova)
- Andronic Leon (Bucovina), vorbitor din popor
- Al. Lascarov-Moldovanu vorbeşte despre Pâinea credinţei, Apa vie, sarea răbdării şi despre mierea iubirii lui Iisus.
- Preotul V. Ouatu arată mai multe scrisori de salutare de la fraţii din Iaşi, Chişinău, de la preoţii C. Mercheş (Bucovina), Mârza A. Cristescu, de la sora preoteasă din Amara.
- Arh. I. Scriban, cuvânt de încheiere
- Pr. Bejenaru, preot al II–lea al parohiei Cărămidarii de Jos, ca gazdă, îşi arată mulţumirea şi bucuria.
La intervale potrivite s-au cântat din cântările Oastei şi s-au spus poezii din partea copilaşilor.
Adunarea Oastei Domnului în Capitala ţării
În ziua de Sfântul Ilie, Oastea şi-a dat al doilea examen mare al său la Bucureşti. Erau fraţi din 18 judeţe: Ilfov, Dâmboviţa, Buzău, Prahova, Sibiu, Ialomiţa, Hunedoara, Rădăuţi, Câmpu-Lung, Târnava Mare, Vâlcea Braşov, Iaşi, Trei Scaune, Muscel, Argeş, Bacău, Orhei, Severin, în număr de peste una mie, s-au strâns în Capitala ţării. Adunarea de la Bucureşti a fost o puternică afirmare a ostăşiei noastre.
Miercuri seara, cercetaşii noştri aşteptau în gări oaspeţii scumpi. Cei dintâi care ne fac plăcuta surpriză sunt: preotul Secaş şi tânărul voluntar al lui Iisus, fratele Tit Trifa, fiul Părintelui Iosif.
Sunt cele dintâi rândunele de la leagănul ostăşiei care vestesc bucuria noastră cea mare de praznicul Proorocului Ilie.
Împreună cu câţiva fraţi de la Vâlcea şi din alte părţi, mergem de-a dreptul la adunarea secţiei centrale, unde dăm slavă Domnului.
Cei mai mulţi fraţi au venit cu maşinile. Sunt caravane întregi care ţintesc spre acelaşi punct de concentrare: inima ţării.
Dar în noaptea de călătorie, noaptea dinspre Sfântul Ilie, a plouat. A plouat toată noaptea! Şi dimineaţa, până la ceasurile nouă.
Şi caravanele au mers prin noroi şi ploaie.
Cineva se trezeşte la toate străjile nopţii, deschide geamul să vadă cum e vremea. Afară plouă „cu găleata“. El cade în genunchi şi se roagă pentru mila cerului, pentru fraţi, pentru adunarea de mâine. Adoarme cu gândul, cu inima la fraţii care vin mereu pe drum. Şi iar deschide geamul. Dar afară plouă, plouă mereu. Vremea pune la încercare ostăşia noastră. Noi trebuie să fim ostaşi nu numai de vreme bună.
Cea dintâi caravană este a voluntarilor de la Sibiu!
Treizeci de fraţi, în frunte cu steagul, au intrat în tabăra duhovnicească a Capitalei în zorii zilei.
Câţiva fraţi, neîncăpând în maşină, au călătorit pe acoperiş, toată noaptea în ploaie!
Era o maşină cântătoare! O maşină aducătoare de slavă lui Dumnezeu. Pe vreme potrivnică, întocmai ca şi pe vreme bună.
O altă caravană, alcătuită din două maşini, este a fraţilor de la Rotari, în frunte cu eroicul luptător, pr. Gafton. Aici, eroismul fraţilor a întrecut orice aşteptare. Pe o ploaie cumplită, au venit de la douăzeci kilometri pe jos, până la maşină, spre a pleca (…) la Bucureşti.
Caravana fraţilor de la Pietroasele, în frunte cu neobositul luptător, pr. Nicolaie Serpoianul, a dat încă o dovadă de adevărată jertfă pentru ostăşia căreia slujeşte, venind la chemarea frăţească cu „dragostea cea dintâi“.
Apoi, caravana preaiubiţilor fraţi de la Telega, care niciodată n-au precupeţit ostenelile lor când a fost vorba de manevre duhovniceşti.
O jertfă cu totul deosebită a făcut gruparea Galaţi, în frunte cu fratele ing. E. Popescu, venind în număr impunător; şi gruparea din Bucovina.
Din grupările din jurul Capitalei, cele care au venit, covârşindu-ne cu dragostea lor, au fost: Săruleştii noştri dragi, cu o echipă numeroasă, în fruntea căreia a fost pr. Stelian Zidărescu şi sora noastră, împreună ostenitoare, Maria Brăiloiu; apoi gruparea numeroasă de la Orezeni.
Caravana Sibiului şi a împrejurimilor Capitalei au mers la Biserica «Sfânta Treime» – Ghencea, unde au slujit, în sobor, pr. Vasile Ouatu (preotul bisericii), împreună cu scumpii oaspeţi, pr. Aurel Nistor, Gh. Secaş şi Stelian Zidărescu.
A fost o slujbă dumnezeiască, pe care nu o vom uita niciodată. Predica pr. Secaş a fost o puternică trâmbiţă a Domnului.
Caravanele din Prahova, Buzău şi Galaţi au mers la biserica pr. Scriban, unde a slujit şi pr. N. Serpoianu şi a predicat pr. Gala Galaction.
O altă parte din fraţi au mers la biserica pr. Antipa.
Cel mai înălţător moment a fost acela, când patruzeci şi patru de fraţi au depus legământul ostăşiei în biserica nouă de la Ghencea, în faţa preoţilor noştri scumpi: V. Ouatu, Aurel Nistor, Gh. Secaş şi Stelian Zidărescu.
Când fratele Goran citeşte emoţionat legământul, toţi stau în jurul mesei cu mâna pe Sfintele Evanghelii şi Sfânta Cruce şi plâng de bucurie. Cuvântul de foc al pr. Vasile, străpunge inimile.
Când s-a isprăvit slujba legământului şi citirea lui, un ostaş tot mai strângea în mâna lui Sfânta Cruce de pe masă, nedespărţindu-se de dânsa nicidecum.
E cel mai tânăr dintre ostaşi: copilul Anastasie, copilul Oastei!
Cu desăvârşire impresionant este faptul că depune legământul preaiubitul nostru frate Goran, unul dintre puternicii cântăreţi ai Oastei. Dar nu numai el, ci el şi toată casa lui! Cinci suflete!
Mă uit în ochii tuturor acestor mărturisitori ai Domnului. Sclipesc în străfunduri boabe de mărgăritare! Fericită casă! Fericit moment!
Biserica Ghencea are înfăţişarea unui stup care roieşte.
Uşa ei, pare urdinişul veşniciei.
Bisericuţa veche, mică, apare lângă „catedrala Oastei“, care se ridică acum, ca o barcă faţă de un transatlantic.
Pe peretele corabiei mari se proiectează steagurile şi mulţimea fraţilor cu preoţi în frunte.
Biserica de zid este, înainte de toate, o biserică de suflete. Un roi sfânt în gura peşterii sacre!
Deşi până la amiază cerul este îmbrobodit cu velniţe de nori, ploaia a încetat de mult. Iar după prânz se arată soarele, ca o binecuvântare pentru adunarea noastră.
Dumnezeu este cu noi!
Din pricină că distanţa cea mai scurtă de la Ghencea până la Cărămidarii de Jos este de şase kilometri, manifestaţia noastră, pentru care am obţinut autorizaţie, nu s-a putut face decât un kilometru, de-a lungul parohiei pr. Vasile, pentru a fi din bună-vreme la adunare.
Fraţii merg încolonaţi, cântând cântările Oastei. Steagurile fâlfâie şi inimile tresaltă de bucurie. Apoi, câteva tramvaie se umplu cu aceşti călători care „tulbură“ creştinătatea de nume ce lucrează în această zi de sărbătoare!
O delegaţie, compusă din preotul Secaş, fratele Oprişan şi Lascarov-Moldovanu, a mers la părintele Scriban, spre a însoţi la adunare pe distinsul nostru îndrumător al adunării de azi.
Este o plăcere să păşească cineva în casa acestui harnic şi luminat bărbat al Bisericii noastre. Sute de reviste, şi cărţi, şi manuscrise stau cu ochii aţintiţi spre noi. Zeci de publicaţii cuprind scrisele, de la săptămână la săptămână, ale acestui strălucit vestitor, îndrumător şi apărător al Mişcării Oastei Domnului.
Sala Căminului Cultural de la Cărămidarii de Jos, una dintre cele mai mari săli ale Capitalei, este ticsită până la ultima galerie.
Când intră îndrumătorul nostru şi vede această mulţime evlavioasă, cu steaguri şi cu placarde, în frunte cu cincisprezece preoţi – bucuria îi umezeşte ochii.
După rugăciune şi cântarea „Apărătoare Doamnă“, cântată în picioare de toată adunarea, au urmat, timp de trei ceasuri, peste douăzeci şi cinci de puncte de program: vorbiri, recitări şi cântări, într-o atmosferă pe care, după spusa părintelui care ne-a găzduit, n-a cunoscut-o niciodată această sală.
Într-un entuziasm, pe care l-au întreţinut necontenit cuvintele de foc ale vorbitorilor, s-a fixat, în cetatea celor mai mulţi criticanţi ai noştri, acea atmosferă care face puterea Oastei – atmosfera de mărturisire curajoasă a Domnului.
Scrisoarea Părintelui Iosif a fost o mare binecuvântare pentru sufletul nostru, iar cuvintele tuturor fraţilor au fost o bună mărturie despre ceea ce face Duhul Sfânt, în Biserica Domnului, cu sufletele care de bună-voie se pun în slujba Lui. Serbarea de la Bucureşti a fost o afirmare ostăşească de cuviinţă şi de o puternică revărsare de daruri, încât a astupat gura criticanţilor.
Preotul Bejenaru, al doilea păstor al Bisericii, nu ne avea deloc la inimă, dar Duhul lui Dumnezeu a lucrat cu putere. Şi iată-l mărturisind, în cuvântul cu care s-a încheiat adunarea, că niciodată n-a fost mai cinstită sala căminului său, ca astăzi, în adunarea aceasta.
Pentru această bucurie, ni s-a pus la dispoziţie, pentru lucrarea Oastei, prin bunăvoinţa ambilor preoţi, sala de aici, pentru toate adunările noastre.
Slăvit să fie Domnul!
Rareori am întâlnit în drumurile noastre un mai harnic, mai smerit şi mai bun mărturisitor cu cuvântul şi cu fapta, decât părintele I. Gafton, de la Rotari.
L-am rugat să ia cuvântul în adunarea noastră.
Ne-a implorat să-i lăsăm bucuria de a fi numai ascultător în această zi mare!
Fără îndoială că predica cea mai puternică a fost venirea sa cu două caravane de fraţi, pe o vreme cu desăvârşire potrivnică, din locuri mai grele de urnit omul, decât oriunde.
Ochii noştri s-au întâlnit în înţelegerea jertfei şi a dragostei lor sfinte.
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
