Oastea Domnului

O, câte promisiuni avem neîmplinite!…

Cu ajutorul Domnului, iată-ne ajunşi într-un nou an calendaristic! Şi, ca de fiecare dată, la trecerea dintre ani, ne-am cercetat în faţa Domnului viaţa petrecută pe pământul acesta trecător. Fiecare în parte am făcut bilanţul vieţii noastre în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi am putut vedea împlinirile şi biruinţele, dar şi neîmplinirile şi căderile în lupta pe care o avem de dus pe calea mântuirii sufletului. Ne ruşinăm când privim cum am împlinit promisiunile făcute la trecerea în anul trecut, descoperindu-ne mici şi neputincioşi! Şi numai prin mila lui Dumnezeu am ajuns până acum. Spunea Domnul Iisus celor care Îl ascultau: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale” (Matei 5, 33). Pentru ca apoi să le atragă atenţia asupra seriozităţii cuvintelor rostite cu gura: „Ci cuvântul vostru să fie: Ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu…” (Matei 5, 37).

Câte promisiuni de îndreptare a vieţii noastre am făcut de atâtea ori şi totuşi nu le-am împlinit! În Evanghelia cu Zacheu, Domnul Iisus ne arată tuturor o minunată şi pilduitoare pocăinţă a unui om păcătos. Domnul ne îndreaptă privirea spre Zacheu, care, atunci când L-a întâlnit pe Mântuitorul, s-a văzut atât de păcătos, încât a hotărât imediat să-L primească în casa lui. Şi nu numai atât…, ci făcând hotărârea de a-şi îndrepta viaţa sa păcătoasă… Promiţând în faţa Domnului Iisus: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19, 8). El nu L-a lăsat pe Domnul Iisus să aştepte, cum facem noi de multe ori. Iar Domnul îi spune: „Astăzi, s-a făcut mântuire casei acesteia…”(vers. 9).

O, de câte ori nu ne-a cercetat şi pe noi Domnul în anul care tocmai e pe sfârşit! Dar pentru noi a fost un „Astăzi”. Voi istorisi o întâmplare reală legată de această Evanghelie a lui Zacheu.

In adunarea Oastei din Cristineşti, judeţul Botoşani, s-a întors la Domnul o vecină a părinţilor mei, care, auzind această Evanghelie cu Zacheu, a cerut să i se explice versetul 8 „… dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Pentru că, fiind singură şi săracă, avea obiceiul de a fura pentru a trăi mai bine. Avea multe păcate făptuite până atunci, iar unul fiind acela de a fi furat cocoşul unui alt vecin! Şi nu putea găsi linişte, crezând că va trebui să dea înapoi patru cocoşi…

Iar tatăl, Dumitru (care în data de 3 octombrie 2020 a plecat la Răsplătire, după o lungă suferinţă de peste 40 de ani), i-a spus că, neavând multe din cele materiale, să meargă la vecinul păgubit, să-i arate adâncă părere de rău pentru fapta sa cea rea, cerându-i cu lacrimi iertare. Şi aşa a şi făcut. Iar vecinul, văzând căinţa femeii, a iertat-o pe loc, dându-i pe deasupra, ca semn al iertării, încă o găină…

Iată cum puterea Cuvântului lui Dumnezeu face minuni şi în zilele noastre. Dar care ne mustră şi pe noi, mai ales acum, la trecerea dintre ani, sau când Domnul ne scapă din vreun necaz sau boală facem multe promisiuni şi legăminte pe care adeseori nu le împlinim cu fapta.

Facă Bunul Dumnezeu ca, în noul an, să fie pentru mulţi o zi de „Astăzi” în care El să devină Domn şi Stăpân al vieţii noastre: „Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 10).

Slăvit să fie Domnul!

Dumitru BURSUC – Torino, Italia

Lasă un răspuns