„Intraţi prin uşa (poarta) cea strâmtă (îngustă), că largă este uşa şi calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră printr-însa. Că strâmtă este uşa şi îngustă calea care duce la viaţă şi puţini cei ce o află pe ea” (Mt 7, 13-15).
„Luptaţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă, că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea, îndată ce Stăpânul casei se va scula şi va încuia uşa” (Lc 13, 24-25).
„Aşa zice Domnul: «Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii, alegeţi” (Ier 21, 8); „Staţi dar la drumuri şi întrebaţi de cărările Domnului cele veşnice şi vedeţi care este calea cea bună şi mergeţi pe ea, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Ier 6, 16).
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus lămurit că pentru sufletul nostru şi viaţa noastră sunt două uşi, două porţi: o poartă îngustă şi una largă; o poartă îngustă ce duce la mântuire şi o poartă largă ce duce la pieire.
Aceste două porţi stau clipă de clipă în faţa noastră şi fiecare ne cheamă să intrăm pe ea. Adică nu ele ne cheamă, ci cei ce stau în dosul lor. Căci în dosul acestor porţi stă cerul şi iadul. Stă Dumnezeu şi satan.
Domnul Dumnezeu ne cheamă pe poarta cea îngustă, care duce la cer, la mântuire. Iar satan ne cheamă pe poarta cea largă, care duce la iad, la pieire.
Aceste două chemări ne urmăresc mereu toată viaţa noastră, de la leagăn până la mormânt. Iar mântuirea noastră atârnă de la întrebarea: pe care din cei doi chemători îi ascultăm: pe Dumnezeu ori pe satan? Şi pe care uşă intrăm: pe cea strâmtă ori pe cea largă?
Despre poarta cea îngustă, Domnul Iisus a zis că trebuie aflată. Dar cealaltă poartă, cea largă, nu trebuie „aflată”. Ea stă totdeauna larg deschisă cu fel de fel de înşelăciuni, de desfătări şi patimi lumeşti.
Dragă cititorule! Nu uita, aceste două uşi stau mereu şi în faţa ta. Ele vor sta şi anul acesta şi fiecare te va chema să intri pe ea. Domnul te va chema să intri pe uşa mântuirii, iar satan, cu înşelăciunile, te va momi mereu să apuci pe calea lui, pe calea pierzării. Tu, fratele meu, fii un biruitor clipă de clipă. Biruie în fiecare clipă chemarea lui satan şi apucă calea Domnului. Izbeşte-l pe satan în fiecare clipă, uitându-te cu scârbă şi dispreţ la poarta lui şi intră pe poarta Domnului.
Puţini – mulţi
Domnul Iisus Însuşi a spus că pe poarta cea îngustă vor intra puţini. Dar mulţi vor apuca pe calea cea largă. Vai, cum se mai vede acest lucru mai ales în zilele noastre! Lumea intră cu huiet mare pe uşa cea largă a cârciumilor, a păcatelor, a destrăbălărilor. Doar niciodată, de când e lumea, n-a fost o înghesuială atât de mare la poarta cea largă…
Tu, fratele meu, dă slavă lui Dumnezeu că nu eşti între aceştia. Ci eşti între cei puţini care au apucat calea cea îngustă ce duce la Ierusalimul cel ceresc. Şi, drept mulţumire pentru acest dar de mântuire, aleargă mereu să smulgi pe câte unul din cei de la poarta cea largă şi să-l aduci la poarta cea îngustă. Să-l smulgi de la pieire şi să-l aduci la mântuire.
Suntem în pragul Anului Nou. Să apucăm cu toţii calea cea strâmtă a vieţii. Să apucăm pe calea ce duce în sus, spre culmile Ierusalimului cel sufletesc. Să apucăm pe calea ce duce „acasă” la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu este uşoară această cale. E o cale grea, plină cu multe feluri de ispite şi greutăţi. Noi însă să stăruim pe suişul acestui drum. Domnul ne cheamă pe această cale. Domnul ne ajută să înaintăm pe această cale, căci El a zis: „Şi pe voi, pe toţi, vă voi atrage la Mine, ca acolo unde sunt Eu şi voi să fiţi” (In 14, 3).
Fraţii mei! Luptaţi-vă lupta cea bună!… Pliniţi-vă datoria şi călătoria, ca să ne întâlnim pe urmă cu toţii în Ierusalimul cel sufletesc, în cetatea cea sfântă unde Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos „ne va găti şi nouă loc” (In 14, 3), ca să trăim cu El în vecii vecilor…
«Isus Biruitorul» nr. 1 / 1 ian. 1936, p. 7
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
1 Comment