„Domn al păcii”… ne spune mai departe Isaia că este Iisus. O, ce pace dulce şi sfântă au cei care L-au primit cu adevărat pe Pruncul Iisus. Toate bogăţiile şi toate plăcerile din această lume nu pot da pacea pe care o dă Domnul. Cine trăieşte o viaţă cu Domnul are o pace a sufletului, o odihnă, o bucurie şi fericire sufletească pe care nimeni şi nimic n-o poate tulbura. „Pacea Mea dau vouă, nu după cum dă lumea” (In 14, 27). Însă „cei nelegiuiţi n-au pace”, pentru că nu L-au primit pe „Domnul păcii”. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace în sufletul lor pentru că n-au primit pe Domnul păcii.
Pruncul Iisus S-a născut pentru noi şi mântuirea noastră. Câţi însă Îl primesc şi trăiesc o viaţă cu El! Eu am cunoscut aici la oraş un domn foarte harnic şi muncitor. Ca să scape de vizitele care îi tulburau munca, a lipit pe uşă un bilet cu scrisoarea: „Oaspeţii se primesc numai în zile de sărbătoare”. Eu mă gândesc că o astfel de ţidulă e pusă şi pe uşa inimii celor mai mulţi oameni. Domnul Iisus este pentru cei mai mulţi oameni numai un oaspe de Crăciun, de Paşte şi de duminica (ba încă şi în aceste zile, numai dimineaţa, căci după-amiază vine la rând crâşma, vizita diavolului). Pentru celelalte zile, Domnul e un oaspe ce nu se primeşte. Omul trăieşte fără de El. O astfel de creştinătate n-ajunge nimic. Domnul trebuie să petreacă de-a pururi în casa inimii noastre, ca un Stăpân, Poruncitor şi Cârmuitor al vieţii noastre.
«Lumina Satelor» 53 / 26 dec. 1926, p. 1
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului
Sibiu, 2016
