Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt (II Împ 2, 11).
Înalt Prea Cuvioase,
Prea cucernice Păr. Protoiereu,
Prea cucernici Părinţi
şi iubiţii mei fraţi ostaşi!
Suntem în praznicul Sf. Prooroc Ilie. Lumea îşi caută de treburile zilei, ca în orice zi de rând, în timp ce ostaşii Domnului umplu bisericile şi această impunătoare sală. Ostaşii oare n-au treburi, n-au gospodărit, n-au servicii? O, desigur că au. Iubirea sfântă însă i-a mânat în capitala ţării, spre a locui fraţii împreună, să se roage, să cânte, să se bucure şi să înveţe, ascultând graiurile slujitorilor lui Dumnezeu, care nu caută la faţa oamenilor. Noi, ostaşii, avem multe de învăţat de la Sf. Prooroc Ilie, deoarece vremea lui este vremea noastră. Nelegiuirile din zilele lui Ilie sunt nelegiuirile zilelor noastre.
Proorocul Ilie vesteşte cu tărie voia lui Dumnezeu. Mustră poporul, îi mustră pe conducătorii lui spirituali şi-l înfruntă cu bărbăţie pe însuşi împăratul. În orice clipă si în orice împrejurare [e] neclintit în credinţă. Acuzaţiile împotriva lui Ahab curg ca un trăsnet fulgerător. Îl înfruntă pentru nelegiuirile săvârşite şi îi aruncă pedepse înfiorătoare. Stă dârz şi fără teamă chiar şi înaintea celui mai mare vrăjmaş. Domnul, Căruia Îi slujea cu multă râvnă, i-a dat o astfel de putere şi îndrăzneală, pentru nimicirea răului şi slava adevăratului Dumnezeu.
Dragii mei fraţi ostaşi!
Acelaşi Dumnezeu al iubirii l-a ridicat dintre noi pe cel mai umil slujitor al Său, pe scumpul şi preţiosul nostru Părinte Iosif, care ne-a dat acest minunat răsad al ortodoxiei noastre sfinte, adică Oastea Domnului. Da, iubiţilor, umil şi slab, însă plin de curaj şi de îndrăzneală. Cu încredinţare că totul este de la Domnul, răsadul a crescut, s-a făcut copac mare şi noi, care umplem această sală, suntem rodul copt pentru grânarul ceresc. Oastea Domnului astăzi este o carte deschisă care mărturiseşte puternic că Domnul a primit şi a binecuvântat jertfa până la consumare deplină a scumpului nostru Părinte şi frate Iosif. Pentru aceasta, din şcoala grea a suferinţei, din locurile singuratice ale ţării străine, se poate bucura mai mult ca oricine de rodul binecuvântat de care Domnul l-a învrednicit. Lucrarea Oastei Domnului aduce un real serviciu neamului şi Bisericii noastre sfinte. Pentru aceasta, nimeni nu va putea răpi bucuria scumpului nostru frate, fie el şi profesor universitar. Preotul Iosif Trifa, slujitorul Domnului, s-o ştie toţi, se poate azi înfăţişa înaintea Bisericii şi a Domnului cu cel mai bogat mănunchi de suflete cucerite pentru adevărata viaţă. Voi, toţi care v-aţi strâns în această minunată mişcare, voi, toţi care aţi gustat mierea duhovnicească întinsă cu atâta jertfă şi iubire de scumpul Părinte Iosif, voi, toţi care îl iubiţi şi-l preţuiţi, daţi slavă Domnului pentru acest rod bogat şi minunat. Slăviţi neîncetat pe Domnul, că El a bineprimit jertfa celui care zace în ţară străină.
Proorocul Ilie înaintea lui Dumnezeu
Pe cât de aspru înaintea păcatului, pe atât de smerit şi ascultător înaintea lui Dumnezeu. Unde îl trimite, acolo merge şi ce-i porunceşte, aceea face. Îi porunceşte să plece şi se duce; îl trimite la Sarepta, se ridică îndată şi face voia Domnului; îi porunceşte să meargă înaintea lui Ahab şi se duce, cu toate că acesta îi era mare vrăjmaş, care îl urmărea să-i ridice viaţa. Se duce la Betel, la Ierihon şi la Iordan, după cuvântul Domnului, se supune fără cârtire şi fără şovăire, cu smerenie şi ascultare desăvârşită.
Dumnezeu iubeşte şi-i ascultă pe copiii Săi
Era secetă mare, foamete şi lipsă. Omul lui Dumnezeu nu duce lipsă de nimic. Corbii îl hrănesc, râul îl adapă, îngerul Domnului îl sprijină şi încurajează.
Orice cere la Dumnezeu, el dobândeşte. Rugăciunea lui opreşte ploaia şi tot rugăciunea lui adapă pământul uscat. Rugăciunea lui coboară foc din cer şi învie morţi, iar mantaua binecuvântată opreşte cursul apelor. Omul lui Dumnezeu este încărcat de putere. Şi atunci, dragii mei fraţi, iată lucrarea minunată a Oastei Domnului. Ea ne apropie de izvorul puterii şi mângâierii, care este Iisus, adevăratul nostru Dumnezeu.
Când omul lui Dumnezeu se încarcă de atâtea daruri, ce om înţelept mai poate rămâne nepăsător faţă de o mişcare atât de minunată, care aduce sufletele la izvorul puteri, al iubirii şi desăvârşirii? Bucuraţi-vă, fraţilor! Slăviţi pe Domnul şi ţineţi-vă tari de lucrul Domnului, de la Care vine toată fericirea noastră.
Folosiţi orice clipă şi orice prilej spre a-L vesti pe Domnul şi lucrările Lui minunate. Respingeţi cu tărie orice calomnie. Oastea este a Domnului, a Bisericii, iar ostaşii sunt copii supuşi şi ascultători. Cu această încredinţare lucraţi până la capăt, slăvindu-L neîncetat pe Domnul oştirilor!
«Oastea Domnului» nr. 31 / 30 iulie 1933, p. 6
din ”Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine”
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
