Mi-aduc aminte… când s-a dus Părintele Iosif la Domnul, am rămas cu fratele Marini. Doi copii: şi tineri, şi nepricepuţi, în luptă cu o uriaşă armată ostilă, pornită împotriva noastră să ne nimicească. Am avut de dus greutăţi nespus de mari şi înăuntru, şi în afară. Dar iată astăzi, după cincizeci de ani, ce mari biruinţe ne-a dat Dumnezeu! Acuma nu mai sunt numai doi; acuma sunteţi sute, mii, tineri înflăcăraţi, binecuvântaţi de Dumnezeu, entuziaşti, inteligenţi, devotaţi cauzei lui Dumnezeu, talentaţi, inspiraţi de Dumnezeu în toate privinţele. Putem pleca liniştiţi… Lucrarea Domnului este asigurată. Dumnezeu v-a ales şi v-a înzestrat cu atâtea binecuvântări şi acum v-a adus la acest moment înalt, solemn, divin, în care El vrea să ne topească toate inimile într-una, pe toţi să ne facă să gândim la fel, să umblăm la fel. Cât de biruitor va merge Domnul în fruntea noastră când noi Îl vom urma pe El!
Când Mântuitorul a intrat în Templul din Ierusalim, plin de tot felul de ticăloşii şi de stricăciuni, El a avut o mare biruinţă pentru că în urma Lui erau doisprezece ucenici devotaţi, hotărâţi pentru orice. Nimeni n-ar fi îndrăznit să pună mâna împotriva Lui când L-a văzut însoţit de o armată întreagă, de o echipă binecuvântată de luptători devotaţi cauzei Lui.
Dumnezeu ne-a adunat aici. Va fi un început. Noi trebuie să punem un legământ. Nu numai ca noi înşine să ne dăm silinţa să fim şi să rămânem permanent, tot mai mult uniţi, dar fiecare în sectorul lui să lucrăm. Pentru ca şi pe ceilalţi fraţi ai noştri, care sunt departe acum, să-i apropie Domnul şi să fim o unitate de nezdruncinat şi de nemaidespărţit. Aceasta vrea Domnul. Poate că momentul acesta l-a aşteptat El ca să declanşeze prin noi o ofensivă biruitoare şi strălucită. Planurile lui Dumnezeu sunt mari. El a avut nevoie numai de oameni devotaţi, hotărâţi şi uniţi, ca să le ducă la îndeplinire. Dacă noi vom fi aceia, Dumnezeu prin noi va lucra. Credem că nucleul ăsta care suntem acum aci, dacă punem un legământ şi din toată inima ne rugăm Domnului să ne ajute pe toţi, cu puterile pe care le avem şi în locul unde suntem, să lucrăm cu un gând şi cu o inimă pentru înaintarea Evangheliei şi pentru împlinirea scopului Lucrării Oastei Domnului în care ne-a chemat El, nu există zid să stea împotrivă pe care să nu-l dărâme Dumnezeu. Nu există mare prin care să nu facă El drum pentru noi. Dar are nevoie de unitatea noastră. Unitatea noastră, în primul rând, în inimile noastre, după aceea în rugăciunile noastre. (…) [Să luăm] hotărâre să gândim la fel, să umblăm la fel, să ne corectăm gândurile şi să ne întocmim toate drumurile în aşa fel, încât noi să fim una. Apoi să ne rugăm cu un gând şi cu o inimă, să ne rugăm puternic. Dragostea şi rugăciunea sunt cele două puteri nebiruite pe pământ. Să facem acest lucru. Tineri, bătrâni, cum suntem: cu o inimă tânără şi devotată Domnului, să facem acest lucru.
E ceasul doisprezece aproape. Zic să îngenunchem acum. Ne rugăm Domnului cu acest gând: să binecuvânteze Domnul, prin Duhul Său cel Sfânt şi prin prezenţa Lui puternică acum în mijlocul nostru, acest gând, de a ne ajuta să ajungem una şi de a ne da putere să îndepărtăm dintre noi şi din inimile noastre tot ceea ce ar mai putea fi o piedică în calea deplinei unităţi şi armonii. Oricând vom avea probleme suspecte sau bănuieli, sau lucruri… să ne consultăm între noi unii cu alţii, ca să putem să ajungem să păstrăm… Şi ar fi bine să mai hotărâm zile ca acestea, să ne mai întâlnim. O dată dincolo, o dată dincolo… pentru ca să ne îmbărbătăm şi să ne întărim, cum spunea şi fratele Vasile, mai des între noi. Mai apropiaţi, mai… cum era şi vorba proverbului: „Calcă des în casa aproapelui tău, că spinii şi buruienile cresc acolo unde calci prea rar”. Să ne întâlnim mai des. Că bănuielile, vorbele rele pe care diavolul le împrăştie cu atâta putere şi slăbiciunile noastre care mai dau ocazie şi vorbirilor nepotrivite sunt foarte multe. Să le înlăturăm cu dragoste, cu rugăciune, cu sinceritate, cu smerenie, cu toată puterea iubirii dintre noi şi a încrederii frăţeşti. Şi nu există putere care să ne poată opri. Şi nici piedică pe care să n-o putem birui, dacă noi între noi avem această dorinţă sinceră şi acest gând fierbinte şi îl păstrăm curat şi sănătos în viaţa noastră.
Aş vrea să ne plecăm la rugăciune şi să mulţumim Domnului. Câţi simţiţi îndemnul… să-I mulţumim Domnului.
În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Doamne, Dumnezeul şi Tatăl nostru, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru, Tu, Cel care ne-ai zidit şi ne-ai întocmit ca să slujim de laudă slavei Tale şi să Te preamărim pe Tine, Doamne, continuând slava Sfântului Tău Nume din cer şi pe pământ, şi sub pământ! În Numele Domnului Iisus, dulcele, dragul şi scumpul nostru Mântuitor, Fiul Tău preaiubit, şi prin Duhul Tău cel Sfânt pe Care ni L-ai dat în Numele Lui, Te binecuvântăm şi-Ţi mulţumim recunoscători pentru tot ce ai făcut Tu pentru noi.
Îţi mulţumim, Tată Ceresc, Iisuse Doamne şi Duhule Sfinte, Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, pentru harul Tău nespus de mare pe care l-ai revărsat peste noi, pentru răscumpărarea nespus de mare pe care ai dat-o pentru noi şi pentru Duhul Tău cel Sfânt pe Care ni L-ai dat putere, călăuzire, mângâiere şi ajutor. Îţi mulţumim din toată inima pentru aceste daruri şi pentru că ne-ai deschis ochii să le vedem, urechile să le auzim, inima să le primim, mintea să le înţelegem. Din toată inima Îţi mulţumim că ai făcut acest mare lucru pentru noi şi că ne-ai chemat la mântuirea Ta prin această Lucrare nespus de minunată şi scumpă, calea cea mai dulce şi mai dreaptă rânduită de Tine pentru noi. Îţi mulţumim pentru aceasta şi Îţi mulţumim pentru înaintaşii noştri sfinţi prin care ne-ai vestit atât de limpede şi aşa de clar cuvântul mântuirii Tale, încât am simţit că acesta este, şi nu altul, pentru noi.
Te binecuvântăm din toată inima. Ajută-ne să-l urmăm din toată inima, să ne pătrundem de duhul şi de mesajul pe care i l-ai dat lui, ca noi să putem continua acum, desăvârşind în întindere, în adâncime şi în frumuseţe, Lucrarea pe care ai început-o prin el.
Mulţumim că până astăzi ai fost cu noi şi, prin nişte oameni nebăgaţi în seamă, necunoscuţi, dispreţuiţi de toţi, ai făcut, Doamne, ca Numele Tău să poată răsuna de-a lungul şi de-a latul pământului, până la marginile lumii. Binecuvântează această vestire scumpă şi fă să câştige tot mai mult în frumuseţe, în valoare, în preţ.
Binecuvântează-i pe toţi cei pe care i-ai mai chemat la această slujbă minunată, fraţii noştri şi surorile noastre, bătrâni şi tineri, aceştia cu care suntem şi simţim că suntem o inimă şi un gând, fără de care nu putem, Doamne… care ni-s dragi, care ni-s scumpi şi de care n-am vrea să fim despărţiţi nici pe pământ, nici în cer.
Mulţumim pentru seara aceasta; mulţumim pentru familia aceasta; mulţumim pentru părinţii bătrâni, pentru părinţii tineri, pentru copiii mai mari, pentru copilaşii mici; mulţumim pentru ramurile mai apropiate şi mai îndepărtate de trunchiul acesta. Te rugăm să-i binecuvântezi! Mulţumim pentru această seară binecuvântată care este seară de mulţumire pentru noi. Primeşte, Te rugăm, cu bunătate şi bunăvoinţă sentimentele adânci de recunoştinţă şi mulţumire pe care Ţi le înălţăm prin lacrimi şi prin cuvinte, şi – dincolo de cuvinte – prin simţămintele adânci ale inimii noastre recunoscătoare. Şi binecuvântează mai departe părtăşia noastră.
Mulţumim pentru această seară şi pentru tot ceea ce s-a putut exprima prin Duhul Tău aici. Simţim că suntem o inimă şi un gând. Binecuvântează-ne pe toţi!
Acum, Doamne, într-un gând, punem un nou legământ, pe lângă legământul celălalt, pe care îl avem cu Tine, Doamne. Dorim să fie mai frumos şi mai sfânt acest legământ. Dorim să ne ajuţi ca să lepădăm tot ceea ce mai este străin în inimile noastre unii faţă de alţii. Să netezeşti, să nivelezi Tu tot; să îndepărtezi tot ceea ce este rău şi să ne binecuvântezi, Doamne, pentru mesajul sfânt pentru care ne-ai chemat şi pe care ni l-ai încredinţat să-l ducem. Binecuvântează-i pe fraţii noştri hotărâţi, lucrătorii Tăi buni, destoinici, ostenitori pentru Tine. Doamne, noi ştim cât trebuie să rişte fiecare ca să-Ţi rămână statornic. Dar ceea ce promiţi Tu e nespus mai mult decât ceea ce riscăm noi pentru Tine. Întotdeauna ne-ai dovedit că atunci când am fost în stare să acceptăm un risc, Tu ne-ai dăruit mult mai mult. Nu numai că ai înlăturat orice primejdie de care ne temeam, dar ne-ai dăruit binecuvântări nespus mai mari, mult mai mari decât riscul pe care l-am acceptat. Şi acum, dacă trebuie pentru Tine, Doamne, să acceptăm un risc, dă-ne puterea strălucită şi biruitoare să fim fericiţi, Doamne, că putem renunţa la ceva şi putem risca ceva pentru Tine, Care ai renunţat la atât de mult şi ai riscat totul pentru noi.
Îţi mulţumim că ne-ai iubit atât de mult şi că ne iubeşti. Îţi mulţumim pentru anul acesta care a trecut plin de bucurii şi de biruinţe; pe care, în toate privinţele, ne-ai arătat, Doamne, că îl binecuvântezi şi l-ai binecuvântat pentru noi.
Îţi mulţumim pentru sufletele care au venit la Tine şi s-au predat Ţie cu legământ, la adunările prin care am trecut. Îţi mulţumim pentru înnoirea legământului acelora care aveau nevoie de aceasta în faţa Ta. Îţi mulţumim, Doamne, şi pentru toate inimile mai-marilor poporului şi ai Bisericii acesteia care au fost străpunse prin Lucrarea puternică a prezenţei Tale şi faţă de care ai înălţat Cuvântul Tău şi solia Lucrării Tale.
Te rugăm, continuă să ne binecuvântezi şi mai departe. Şi pe Tine, Care ştii că se apropie o confruntare mare, la care va trebui să avem curajul mărturisirii adevărului Tău în faţa tuturor, Te rugăm să ne dai putere şi biruinţă. Tu ştii cine va veni la masa acestui dialog. Ştii, Doamne, cum vine fiecare. Binecuvântează Cuvântul Tău puternic şi Lucrarea Ta în inimile tuturor. Dă-ne puterea, Doamne, puterea de convingere, puterea de biruinţă în faţa tuturor. Iar pe ei, Doamne, fă-i să înţeleagă şi să se plece în faţa Ta, acceptând voia Ta. Tu singur ştii [viitorul] (…), dar noi Îţi mulţumim pentru conjunctura aceasta.
Te rugăm, ajută-ne să fim la înălţimea voii Tale şi să nu mai avem nici o altă grijă, decât grija mărturisirii Tale puternice, pentru ca să vedem cum Tu le dai biruinţă mai departe alor Tăi.
Îţi mulţumim din toată inima pentru fiecare dintre cei cărora Tu ne-ai dăruit bucuria să fim acum aci. Te rugăm, primeşte şi binecuvântează legământul nostru. Ajută-ne să avem putere să luptăm cu firea noastră şi să ieşim totdeauna biruitori, ca să biruie totdeauna voia Ta în viaţa noastră şi să păstreze puternică şi tot mai puternică unitatea noastră. Şi adaugă, Te rugăm, la această unitate, la acest nucleu fierbinte pe toţi fraţii şi surorile noastre până oriunde vom putea pătrunde, pentru ca să închegi Lucrarea Ta o inimă şi un gând, cu care Tu apoi să câştigi biruinţă, să cureţi templul acesta de tot ceea ce este rău şi să înalţi Numele Tău acolo unde este acum numele şarpelui. Dă-ne biruinţă, Doamne, în această luptă sfântă, că dorim să lucrăm pentru Tine. Lucrează Tu cu noi împreună şi fă astfel ca, în urma Ta, să mergem totdeauna din biruinţă în biruinţă. Şi să vedem, Doamne, cum îngenunchezi la picioarele Tale poporul nostru şi toată Biserica noastră. Ce fericiţi vom fi noi, de care Te-ai folosit, când vom vedea că toţi ai noştri au venit la Tine şi că tot poporul acesta va slăvi Numele Tău! Noi credem în puterea Ta nemărginită. Ajută-ne! Foloseşte-Te de noi în această slujbă sfântă şi binecuvântează legământul nostru.
Mai pregăteşte-ne, Doamne, şi alte ocazii în care să ne îmbărbătăm, să ne întărim în acest legământ. Şi mai adaugă mereu, adaugă mereu mii şi mii, şi mii de fraţi la unitatea noastră, până când vom ajunge cu toţii o inimă şi un gând. Să se împlinească făgăduinţa Ta care spune că tot pământul va fi plin de cunoştinţa Ta cum e plin fundul mării de apele ce-l acoperă. Să nu mai fie nevoie ca nimeni să înveţe pe fratele său: „Cunoaşte pe Domnul”, ci toţi să Te cunoască.
Binecuvântează familiile noastre, copiii noştri, soţiile, soţii, fraţii şi surorile noastre, părinţii noştri vii şi morţi, că pentru Tine toţi sunt vii. Dăruieşte-ne bucuria să-i vedem pe toţi adăugaţi la poporul Tău şi înscrişi în cartea mântuirii Tale.
Încă o dată şi pentru toate Îţi mulţumim, Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie, că a Ta este împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi-n vecii vecilor. Amin.
Traian Dorz de la o întâlnire cu tinerii creatori, la Sâmbăteni – 5 octombrie 1985
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.5
