O făptură nouă (VI)

Răscumpărare

Chiar şi în privinţa trupului său, atât de neputincios şi plin de slăbiciuni, copilul lui Dumnezeu are o nădejde plină de mângâiere, ştiind că „…acest trup stricăcios“ trebuie să se îmbrace în nestricăciune şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire… Atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă“. Astfel cel din urmă vrăjmaş – moartea – va fi nimicit (I Cor. 15, 26; 15, 53-54).

Trupul, care a trecut prin umilinţa păcatului şi a morţii, va fi proslăvit şi izbăvit din  robia stricăciunii pe totdeauna.

Privind la toate acestea prin credinţă şi văzându-le împlinindu-se la vremea lor, credinciosul se bucură în nădejdea slavei lui Dumnezeu… prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am căpătat împăcarea (Rom. 5, 11). Căci dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Iisus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, Care locuieşte în voi (Rom. 8, 11). 

În viaţa de credinţă – călăuzit de Duhul

Trebuind să meargă pe o cale dreaptă, în credincioşie şi adevăr, credinciosul va avea de întâmpinat adesea multe greutăţi, de multe feluri. În calea sa se vor ivi fel de fel de oameni, cu fel de fel de învăţături şi fel de fel de crezuri. Cum va deosebi el adevărul de min­ciună şi pe cei care vin în numele Domnului de aceia care vin în numele lor înşişi?

Fără îndoială, este adeseori o greutate de a face o deosebire sănătoasă între diferitele învăţături şi cei care le dau. Mulţi nu pot s-o facă şi înghit orice, luând de bun tot ce li se dă. Un astfel de ins nu mai are controlul, fiindcă nu poate deosebi învăţătura aşa cum deosebeşte cerul gurii bucatele.

Dar cu credinciosul adevărat, care este o făptură nouă, este cu totul altcumva. El are Duhul Sfânt şi, pentru Duhul, nimic nu este prea greu. El dă credinciosului înţelepciune şi‑l conduce în tot adevărul (Ioan 16, 13). Fiind o făptură nouă, credinciosul are „gândul lui Hristos“; astfel el poate judeca totul prin Hristos – şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni (I Cor. 2, 14-16).

va urma

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu:

Oastea Domnului, 2003