Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 10 iunie – Psalmul 66, v. 10: Tu ne-ai trecut prin cuptorul de foc

10 iunie – Psalmul 66, v. 10: Tu ne-ai trecut prin cuptorul de foc

10 iunie – Psalmul 66, v. 10: Tu ne-ai trecut prin cuptorul de foc

 

În istoria Bisericii lui Hristos au fost multe timpuri grele și îndelungi încercãri.

În viața Lucrãrii Domnului pe pãmânt, Dumnezeu a în-gãduit sã intervinã de asemenea de multe ori furtuni mari…

Dupã cum chiar pe mulți slujitori ai Lui, Dumnezeu a în-gãduit ca ei sã fie duși, adesea, în mari cerneri,

ca Fiul Sãu în pustie, în foamete și în lipsuri,

unde sã fie ispitiți din greu

sau le-a îngãduit ca sã facã amara cunoștințã cu cuptorul de foc al suferinței și al pãtimirilor pentru Numele lui Hristos.

 

Au fost destui tirani în ale cãror cuptoare de foc credin-cioșii Domnului au trebuit sã-și ardã nãdejdile pãmântești, liniștea, libertatea și bucuriile pãmântești

și chiar trupul pãmântesc.

Dar ei niciodatã n-au cârtit pentru aceste pierderi (Evrei 11, 33-38),

fiindcã se uitau la lucrurile care nu se vãd (Rom. 8, 25)

și știau cã nu vrãjmașii lor vãzuți îi duceau în cuptorul de foc…, ci Domnul lor cel Nevãzut.

Nu prigonitorii babilonieni au dus poporul în robie cândva,

ci Dumnezeu l-a dus (Ier. 16, 13).

Nu duhul cel vrãjmaș L-a dus pe Domnul nostru Iisus Hristos în pustie ca sã fie ispitit de diavolul,

ci Duhul Sfânt L-a dus (Mat. 4, 1).

Nu vrãjmașii i-au trecut pe credincioșii Domnului prin cuptoarele de foc

și nu ei îi vor mai trece ori de câte ori va mai fi nevoie și în viitor, —

ci Domnul Însuși este Acela Care îi trimite acolo, când este nevoie de încercarea credinței lor.

Cum nu frații lui Iosif, ci Dumnezeu l-a trimis pe el în Egipt (Fac. 45, 7-8).

Cãci noi nu suntem în mâinile oamenilor,

nu, ci suntem în mâinile lui Dumnezeu!

Chiar și cei care cred cã noi suntem în mâinile lor — sunt și ei tot în mâinile Lui.

Ei și cuptoarele lor nu sunt decât niște mijloace prin care Domnul alege și curãțã ceea ce este bun din ceea ce nu este,

în noi

și între noi.

 

Fraților, sã nu fim neînțelepți!…

Nu mai vorbiți și nu mai credeți cã sunteți sau cã ați fost trecuți prin cuptorul cel de foc de cãtre oameni sau dupã voia oamenilor.

Cãci nu oamenii hotãrãsc vremea încercãrilor noastre,

nici tãria focului, în care suntem aruncați pentru curãțire, nu o hotãrãsc oamenii.

Nici nu oamenii hotãrãsc durata arderii noastre, timpul cât trebuie sã stãm acolo, în focul încercãrii,

ci Dumnezeul nostru hotãrãște acest lucru!

Cãci nu satan face ce vrea el pe pãmântul acesta, ci Dumnezeul nostru este Acela Care face ce vrea peste tot.

Domnul Însuși are grijã, când este nevoie sã fim puși în cuptor, de tot ce privește salvarea noastrã.

El va îngãdui, atunci când este nevoie, sã vinã acei care ne pot ridica și duce acolo în locul cernerii dureroase.

El va porunci sã nu ni se dea drumul pânã când rãbdarea își va fi fãcut lucrarea cu noi sau în noi.

Pânã când pocãința și lacrimile își vor fi fãcut lucrarea lor în viața noastrã

și pânã când cunoștința și orientarea sãnãtoasã își vor fi fãcut lucrul lor în lucrarea din noi sau dintre noi (Iac. 1, 2-4).

 

Fericit este lucrãtorul lui Dumnezeu care se judecã singur, ca sã nu trebuiascã a mai fi judecat (1 Cor. 11, 31).

Fericitã este Lucrarea lui Dumnezeu care se curãțã și se cerceteazã singurã (2 Cor. 13, 5),

care se mustrã singurã (2 Cor. 7, 9-11)

și care se orienteazã sãnãtos singurã, prin lupta și frãmân-tarea ei însãși.

Acolo nu este nevoie de focul îndelung mustrãtor și curã-țitor al încercãrii.

Ci marea schimbare și descoperire dumnezeiascã li se revarsã ca lumina dimineții și ca roua verii:

rãcoros, liniștit și binecuvântat (2 Cor. 3, 18). Ce frumos știe Domnul sã lumineze pe cei liniștiți și buni!

 

O, Doamne și Dumnezeul nostru,

Care dorești ca în Lucrarea Ta sfântã sã ai vase sfințite,

fii slãvit pentru grija și înțelepciunea Ta cu care îi treci pe ai Tãi prin cuptorul de foc,

spre curãțire și sfințire!

Fii binecuvântat cã numai îi treci prin foc, nu-i arunci în el.

Îi treci numai, spre a le arde pleava, nu-i arunci, ca sã ardã și grâul.

Îi treci cât mai repede, ca sã scape cât mai ușor…

Slavã Ție, Doamne, pentru acest mijloc binecuvântat al cuptorului de foc, în care Biserica Ta n-a pierdut niciodatã decât zgura și pleava care se adunaserã în ea

și nu va pierde niciodatã nimic altceva, nici în viitor, decât acestea, atunci când iarãși se vor fi adunat în ea!

Însã va avea totdeauna de câștigat în strãlucire, în roade și în îndreptare,

atunci când va mai trece prin aceste cuptoare,

pânã la slava ei și a Ta.

Amin.

 

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!