Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Oamenii veneau sã fie botezați

Oamenii veneau sã fie botezați

Oamenii veneau sã fie botezați

Ioan boteza și el în Iordan, aproape de Salim, pentru cã acolo erau multe ape, și oamenii veneau ca sã fie botezați.
Pentru aceasta, ca sã fie botezați, ca sã facã o formã, oamenii vin… vin mereu…
Vin cu grabã, vin cu grijã și vin cu grãmada.
Ca sã-și îndeplineascã niște obligații ceremoniale, oamenii vin totdeauna grãbiți și grijulii.
Ba cu cât i se cere omului sã împlineascã mai multe astfel de lucruri, cu atât e mai mulțumit. Crezându-se în felul acesta scãpat de orice altã obligație fațã de Dumnezeu.
Unii chiar inventeazã ei înșiși cât mai multe astfel de fapte și obiceiuri.
Cât de mulțumit se întoarce apoi la pãcatele lui, omul care și-a înãbușit conștiința cu aceste pioase amãgiri!
Cât de satisfãcuți se cufundã din nou oamenii apoi în somnul pãcatului!
Și în mocirla cãlduțã a desfrânãrilor și a stricãciunii, dupã ce au fãcut o baie ceremonialã. O primenire de aceasta religioasã, care nu-i obligã la mai mult!

Dar o, suflete al acestor oameni! – de ce te mâhnești și te tulburi tu?
Ce mai dorești, de ce nu te poți mulțumi cu ce ți-au dat ei?
O, conștiințã a lor – tu de ce nu-i lași în pace?
De ce nu te poți liniști?
De ce te chinuiești și te zvârcolești înãuntrul lor?
– Duh al lor! – tu de ce tânjești și te zbuciumi în ei, cu tristețe, cu durere și cu amãrãciune?
De ce ești nemulțumit și neliniștit mereu, tulburându-te?
– Nu ajunge oare cã s-au botezat?
Nu ajunge oare cã acum au nume nou, formã nouã?
Cã acum au cu ce sã se laude pe dânșii?
Și cu ce sã batjocoreascã și sã amãgeascã tulburând pe alții?

O, tu suflet al acestor oameni, – mustrã-i!
Tu conștiințã a lor, osândește-i!
Tu duh al lor, frãmântã-i!
– Cã ei, aceștia care vin cei mai repede ca sã se boteze, vin și cel mai greu la Hristos.
Acei care se laudã cu o împlinire a Cuvântului, cu o respectare zeloasã a îndatoririlor dinafarã a credinței, sunt aproape totdeauna și cei mai strãini de dragostea și de trãirea voii Sale curate și vii.

Setos, dupã Învãțãtura Sfintei Scripturi și a Bisericii, este decât unul (Efes. 4, 5).
Se sãvârșește o singurã datã și pentru totdeauna. De aceea cel care l-a primit trebuie sã-l pãstreze curat și sfânt prin credințã. Cu botezul este ca și cu nașterea dupã trup: nu poate fi decât una, pânã la moarte.
Cine va nesocoti acest lucru, trecând peste Cuvântul și rânduielile cele sfinte, se face vinovat de un pãcat cu grea pedeapsã înaintea lui Dumnezeu.

Vai cu câtã ușurãtate vinovatã vin de multe ori oamenii nechibzuiți, ca sã fie botezați iarãși, batjocorind aceastã Sfântã Tainã și unicã.
Dupã douã-trei predici amãgitoare și fãțarnice ale unui duh strãin, îndatã sunt gata sã primeascã al doilea, apoi al treilea și unii chiar și mai multe astfel de botezuri, de duhuri și evanghelii noi (2 Cor. 11, 4).
Alții se roagã sã fie botezați mereu, iar dacã nu se gãsește nimeni sã-i boteze, se boteazã și singuri. Se boteazã de douã, de trei, de oricâte ori. Cunosc și astfel de cazuri.
Cine apucã pe povârnișul acesta, merge sigur pânã în prãpastie.
Tot ce fusese cândva o nãdejde în el, s-a pierdut pe totdeauna.
Lup era înainte de botezuri, lup și dupã aceea!
Desfrânat înainte, desfrânat și apoi…
Mincinos, lacom, ușuratic, stricat și zgârcit, certãreț și rãu înainte de botezurile lui, și tot așa și dupã ele, ba încã și mai rãu! Iatã starea lor.
Dar tot așa este și cu predarea și cu legãmântul unora… al acelora care își schimbã numai pãrul, dar nãravul ba.

O, câtã rãspundere aveți voi care vã grãbiți sã-i botezați pe bieții oameni neștiutori și nechibzuiți… care vã grãbiți botezîndu-i, spre a vã mai adãuga niște tovarãși de cult, pe care îi faceți apoi mai rãi și decât voi! O, dacã ați lua aminte la sfântul apostol Pavel(1 Cor. 1, 14-18).
Câtã rãspundere veți avea voi care cutreierați bisericile și adunãrilor Domnului spre a amãgi, cu chiar Cuvântul Domnului, sufletele nestatornice și frãmântate, tulburându-le ca sã vã cadã apoi în mâini, cãci voi îi faceți vinovați de pãcatul cãlcãrii credinței dintâi (1 Tim. 5, 12) și îi duceți la pierzare (1 Cor. 15, 2; Gal. 1, 9).
Nici unul din sufletele pe care le-ați amãgit astfel, nu s-a fãcut mai bun dupã aceea, dar mai rãi s-au fãcut!
Nu a cãpãtat mai multã pace, dar zbucium și tulburare a cãpãtat.
Amenințați sânteți pe vecii vecilor și de Cuvîntul Sfânt și de fapta voastrã și veți fi mereu osândiți toți cei care sãvârșiți astfel de nelegiuiri (Gal. 1, 6-9).

Iar voi care liniștiți sufletele pentru daruri, îngãduindu-le, pentru cadouri și pentru platã ca sã trãiascã în pãcate – și nu le porunciți sã-și dea viața prin pocãințã lui Dumnezeu, nici voi nu veți scãpa de rãspunderea înaintea Domnului!
Nici un dar și nici o platã din lume, nu trebuie sã vã facã sã le lãsați oamenilor impresia cã se pot mântui cu mai puțin decât pretinde Domnul!
Nu le înlesniți prãbușirea veșnicã.
Nu-i ajutați sã-și ucidã conștiința care îi îndeamnã sã se întoarcã la Hristos și îi mustrã pentru pãcatul în care trãiesc.
Nu le liniștiți cu nãdejdi înșelãtoare cã dacã se vor boteza, vor fi mântuiți.
Nu le ziceți cã este de-ajuns împlinirea unor lucruri chiar evanghelice, chiar bune, fãrã nașterea din nou, fãrã viațã și creștere în sfințenia lui Hristos, nu-i lãsați sã spere cã doar prin aceasta, vor putea totuși sã intre în cer.
Nu le spuneți cã s-ar putea intra totuși în Împãrãția cerurilor, prin altceva în afarã de Hristos și de pocãința adevãratã.
Nu le lãsați nici o altã cale, nu le lãsați nici o altã nãdejde, nu le lãsați nici o altã mângâiere decât pe Hristos.
Cãci voi trebuie sã știți, aveți datoria sã știți și nu veți avea nici o dezvinovãțire cã nu știți cã nu mai este alta decât Hristos, nașterea din nou și sfințenia vieții…
Nici pe pãmânt, nici în cer (Fap. Ap. 4, 12).
Altfel, tot sângele lor se va cere din mâinile voastre (Ezechiel 3, 18).

O, Iisuse Hristoase, Marele nostru Mijlocitor între noi și Tatãl, binecuvânteazã Sfânta Ta Bisericã și înzestreaz-o cu slujitori credincioși și vrednici, care plini de Duhul Sfânt sã Te propovãduiascã numai pe Tine și sã aducã prin nașterea din nou și prin trãirea sfântã, toate sufletele la picioarele Tale, ca niște pietre vii ale Bisericii Tale celei vii. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Înnoitorul nostru, Ed. Oastea Domnului, Sibiu.

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *